cultural-historic touristic objectives in the cĂliman ... 05 25.pdf · perspectivă turismul...

Iulian Boldea (Editor) – Literature, Discourses and the Power of Multicultural Dialogue Arhipelag XXI Press, Tîrgu Mureș, 2017, eISBN: 978-606-8624-12-9

223

CULTURAL-HISTORIC TOURISTIC OBJECTIVES IN THE CĂLIMAN-GURGHIU

MOUNTAINS

Adriana Henning-Gherman Lecturer, PhD, „Dimitrie Cantemir” University of Tîrgu Mureș

Abstract. The tourist area of Caliman-Gurghiu volcanic mountains is renowned for the beauty of

natural objectives and less for anthropogenic objectives. On the two mountain masses the anthropic targets are missing, but they are found at their feet. The archaeological objectives attributed to the

state of Sangidava, old wooden churches, monasteries, cathedrals, old houses, castles, monuments,

obelisks, water mills, festivals, all put in value and promoted from the tourist point of view can be included in the great circuits national and international tourism.

Keywords. cultural tourism, volcanic mountains, historical tourism, Caliman, Gurghiu

1. Aspecte generale

Turismul cultural este definit de către Organizaţia Mondială a Turismului (Raport OMT

2012) drept „excursii al căror scop principal sau secundar este vizitarea siturilor şi acele

evenimente a căror valoare culturală şi istorică le-a făcut o parte a moştenirii culturale a unei

comunităţi‖. În conformitate cu această definiţie, o caracteristică importantă a turismului

cultural este presupunerea că vizitarea sau prezenţa în locurile culturale şi istorice care au

legătură cu moştenirea culturală nu este neapărat principalul motiv al excursiei. Din această

perspectivă turismul cultural-istoric este rareori implementat într-o perspectivă „curată‖ şi cel

mai adesea este combinat cu alte tipuri tradiţionale sau specializate de turism.

2. Obiective arheologice

Cu ajutorul arheologilor sunt aduse la suprafața pământului diferite dovezi ale

existenței noastre străvechi. Astfel în zona ―Cetăţuia Mică‖, situată pe culmea dealului ce

străjuieşte Valea Gurghiului în imediata apropiere a Văii, la vest de punctul Isticeu, pe malul

stâng cu o poziţie şi o vizibilitate excelentă spre Valea Mureşului, a fost cercetat, (de Petrică I.

în luna Iunie a anului 1979) şi săpat (de Petrică M., Octombrie 1979) un turn roman de veghe

şi semnalizare. Punctul se prezină sub forma unei fortificaţii patrulatere (25x17 m). Micul

sondaj, a descoperit ceramică romană, fragmente de chirpic, cărbune şi resturi osteologice

(Lazăr V., Marisia, 1979 şi Lazăr V., 1995).

În timpul statului dac – după cum se aminteşte în lucrarea lui Vasile Pârvan, „Getica -

o protoistorie a Daciei―, apărută în 1926 – văile din partea nordică a actualului judeţ Harghita

erau supravegheate de cetăţi cu ziduri de piatră. Dintre acestea, pe Mureşul Superior, în zona

Topliţei (probabil pe dealul care domină satul Hodoşa, la 13 km est de Topliţa), este

semnalată de către Ptolemeu (90-168) cetatea Sangidava. Pe hărţile întocmite în antichitate de

geograful amintit se menţiona în lanţul de aşezări fortificate numele de Sangidava, care

domina de pe înălţimi văile din preajma actualului oraş Topliţa.

„Cetatea Sangidava prezentă în acest sistem cel mai important rol, deoarece era prima la

intrarea şi ieşirea din Defileul Deda-Topliţa, şi pentru că de aici se continua drumul în două

direcţii traversându-se întreaga Ţară a Giurgeului până în Depresiunea Ciucului şi de acolo

spre Moldova de Mijloc― (Morariu T., 1968,p.34). De la Deda până la Izvoru Mureşului,


224

romanii n-au construit drumuri după tehnica clasică întâlnită în restul provinciei din cauza

terenurilor mai accidentate, însă acest lucru nu împiedica în vreun fel controlul exercitat de

armată, deplasarea trupelor fãcându-se pe drumuri nemodernizate, pe poteci şi cărări. Această

influenţă s-a făcut simţită în toponimia şi hidronimia locală, dovadă fiind, spre exemplu,

denumirile: Gruştini, Mărşineţ, Zăpode, Bilbor, Vâgani, Zencani sau Voivodeasa. Chiar şi

toponimul localităţii Topliţa este de origine slavă, "topliţa" desemnând "locul de unde

izvorăşte un şuvoi de apă caldă". Acest toponim reprezintă una dintre mărturiile care atestă

vechimea acestei aşezări de pe cursul superior al Mureşului.

3. Obiective cultural – religioase. Mănăstiri, biserici de lemn, castele

Biserica de lemn a Mănăstirii Doamnei din Moglăneşti este situată în cartierul

Moglăneşti al municipiului Topliţa, în Valea Doamnei. Bisericuţa fost ctitorită de soţia

voievodului Moldovei Gh. Ştefan, D-na Safta, între anii 1653-1658, pe locul unei mai vechi

mănăstiri, ale cărei ruine erau încă vizibile la începutul secolui nostru. Este cea mai veche

biserică din lemn de pe valea superioară a Mureşului. Biserici vechi din lemn mai pot fi

vizitate la Pietriş, Dornişoara şi Poiana Stampei.

O clădire veche şi impunătoare, se pare ca revendicată de rudele proprietarului (a fost

revendicat în instanţă de urmaşii baronului Janos Kemeny, familia Kemeny a cumpărat

proprietatea după anul 1600), este şi castelul de la Brâncoveneşti.

Castelul Kendy-Kemény a fost ridicat în 1557 de Ferenc Kendy în stilul Renaşterii

transilvănene. Castelul este pe lista celor declarate monumente istorice de către Ministerul

Culturii din România.

Biserica din Petriş a fost ridicată în secolul XIV în stil gotic, cele mai atractive din

punct de vedere turistic sunt ferestrele şi uşa clădirii.

Biserica de lemn din Bilbor (judeţul Harghita) construită în perioada 1795-1797 din

lemn. Este singura biserică rămasă fără renovări ulterioare. Este reprezentativă pentru

măiestria execuţiei şi pentru silueta caracteristică bisericilor de lemn din această zonă.

Acesteia încă i se mai păstrează iconostasul originar. Chiar dacă s-a construit în apropiere o

altă biserică, mai mare, de zid, biserica de lemn s-a păstrat, ca mărturie a vechilor creaţii ale

poporului român pe aceste meleaguri.

Biserica Mănăstirii Sf. Ilie din Topliţa: Biserica de lemn a mănăstirii a fost ridicată la

Stânceni, între anii 1845-1847 şi mutată pe locul actual în 1910. Este asemănătoare bisericilor

de lemn din Bilbor sau Valea Jidanului, muzeul din curtea mănăstirii deţine o colecţie din

numeroase obiecte de artă şi cărţi valoroase.

Mănăstirea Sfântul Prooroc Ilie din Topliţa atrage turişti şi pelerini în ziua hramului

– Sf. Ilie. Mănăstirea Topliţa are două schituri. La 20 de km de Topliţa, în munţii Căliman.

Acolo biserica este mai mare decat biserica nouă de la mănăstire iar construcţia este foarte

aproape de final. Iar la distanta de 80 de km este un alt schit, în Dumbravioara, şi aici s-a

ridicat o biserică, neterminată încă.

Biserici similare evanghelice (astăzi ortodoxe) sunt în Satu Nou, Dumitrifa şi Dorolea.

Monument unic în Romania, ridicat în întregime din lemn, Mănăstirea

„Acoperamântul Maicii Domnului” – sat Gheorghiţeni, comuna Dorna Arini e străjuită de o

clopotniţa tot din lemn, de 60 de metri înălţime, ale cărei 24 de coplote (dintre care cel mai

mare cântăreşte 5 tone) se aud până în oraşul Vatra Dornei, situat la 5 km depărtare. Este un

aşezământ monahal de maici aflat în apropierea masivului.

Castelul Urmanczy din Topliţa, construit pe fundaţia ridicată cu ajutorul blocurilor de

piatră luate din zidul fortificaţiei de odinioară în perioada 1903-1907 de meşteri italieni. În

perioada comunistă castelul a adăpostit secţii ale spitalului orăşenesc, în prezent aici avându-

şi sediul Muzeul Etnografic şi Ansamblul Folcloric ―Rapsodia Călimanilor‖.


225

La intrarea în oraşul Topliţa dinspre Borsec se află unul din cele două monumente

închinate eroilor din cele două războaie. Acesta aminteşte despre luptele purtate în razboiul

din 1916-1918 pentru întregirea neamului şi desăvârşirea statului unitar naţional român.

Ridicat la confluenţa pârâului Lomaş cu pârâul Secu, însemnul memorial este construit din

blocuri de piatră fasonate, care înconjoară colina înaltă de circa 6 metri. Gardul zidit de lângă

şosea este întrerupt la mijloc de seria treptelor care urcă spre cavoul din vârful colinei.

Construcţia acestui monument s-a încheiat în anul 1927. În jurul cavoului central sunt depuse

osemintele celor 771 de eroi căzuţi la datorie, cărora li s-au alăturat mai apoi rămăşitele

pământeşti ale celor care şi-au pierdut viaţa pe aceste meleaguri în cel de-al doilea război

mondial. Ultima restauraţie a avut loc în anul 1967.

În comuna Panaci (jud. SV)există o biserică pictată atât în interior cât şi în exterior,

denumită "Catedrala munţilor" şi înregistrată ca monument istoric, precum şi ansamblul

monahal "Schitul Piatra Tăiturii".

Mănăstirea de la Piatra Fântânele a fost construită între 1939-1940 în stil bizantin,

din lemn pe temelii de piatră. În incintă există ateliere de broderie şi veşmântărie. Deşi la

început a fost o mănăstire de călugări acum ea gazduieşte o obşte de măicuţe.

Hotarul istoric de la Pietre Roşii: înacest loc s-au întâlnit până în 1918 frontierele

României (Moldova), Austriei (Bucovina) şi Ungariei (Transilvania). Hărţile din aceea

perioadă marchează acest loc pe un vârf cu altitudinea de 1619 m. Loc istoric similar este şi

ruinele barierei de frontieră construite între România şi Austria la Şaru Dornei. Acest hotar e

valorificat turistic prin trase turistice.

Palatul Comunal - Vatra Dornei. Este una dintre cele mai înalte clădiri din localitate,

a fost construit în 1897 în stil florentin, în locul lui a fost han. Ca şi în trecut şi astăzi

funcţionează în clădire consiliul local şi primăria.

Alte obiective turistice din oraş: Parcul Municipal cu catedrala, Gara Vatra Dornei-Băi,

Templul Evreiesc, Cazinoul (azi în reconstrucţie), clădirea Stabilimentului balnear , biserica

romano-catolică , muzeul şi biserica lipovenească de pe strada Negreşti .

Biserica romano-catolică (sec. XIII) din centrul satuluiJoseni, lângă piaţă, este

străjuită de un zid de piatră. Este una dintre cele mai vechi biserici din depresiune. Biserica

este monument arhitectural, conform registrului monumentelor judeţului Harghita (1992).

Turnul bisericii este una din puţinele construcţii în stil roman al zonei. Poarta de piatră, datând

din secolul al XIII -lea de asemenea este construită în stil roman şi a rămas intactă. În secolul

al XV -lea biserica este reconstruită în stil gotic, etajele inferioare ale turnului rămânând

intacte. Ferestrele intrării principale sunt mărturii a acestei reconstrucţii, ca şi alte elemente de

decoraţiuni interioare. Turnul este înălţat cu câteva etaje. Cu ocazia reparaţiilor capitale din

1930 în peretele nordic au fost găsite alte fragmente din această perioadă, elemente de

fereastră şi uşă, precum fragmente caracteristice stilului roman.

In Câmpu Cetăţii obiective monumente istorice sunt: pe culmea Tâmpa - burguri din

epoca romană (reutilizate în Evul mediu), ruinele cetăţii Vityal (sec. XIV-XVI) şi biserica

Romano-Catolică (sec. XV).

4. Alte obiective antropice din satele de la baza munţilor:

Pornind de la Topliţa spre Est (depresiunea Giurgeu) următoarea comună este

Gălauţaş, iar obiectivele turistice sunt: Monumentul Eroilor Români din Primul şi Al Doilea

Război Mondial. Troiţa monument (1973), înalta de 2,65 m, a fost realizata din lemn de stejar

sculptat în memoria eroilor români din cele Două Războaie Mondiale. Mormântul Eroilor

Români din Primul şi Al Doilea Război Mondial. Mormântul comun este amplasat în cimitir.

Acesta este locul de odihnă veşnică pentru eroii români căzuţi în cele Două Războaie

Mondiale. Numărul celor înhumaţi în mormânt este necunoscut.


226

Localitatea Subcetate este situată în sectorul nordic al judeţului Harghita. Obiectivele

turistice din comună sunt:Crucea memorială amplasată în curtea Bisericii Ortodoxe, fiind

înălţată în memoria eroilor din comună căzuţi în Primul Război Mondial. Monumentul a fost

dezvelit în anul 1925 şi este realizat din granit, în timp ce împrejmuirea este asigurată cu un

gard din bare de fier.

Obeliscul, ridicat în memoria eroilor din comună, căzuţi în Al Doilea Război Mondial,

a fost dezvelit în anul 1970, în curtea Bisericii Ortodoxe. Monumentul, cu înălţimea de 2,70

m, este realizat din beton, fiind, de către un grup de cetăţeni localnici. Pe faţada obeliscului

sunt înscrise numele a 56 de eroi.Biserica ortodoxă "Sf. Dumitru", ctitorită în 1902, biserică

din piatră în stil gotic. Biserica ortodoxă "Sfânta Treime", din lemn, construită în satul Filpea

în 1997. Capela greco-catolică "Sf. Petru", din lemn, construită în 1993. O altă atracţie a

satului este punctul muzeal amenajat de prof. Doina Dobreanu ilustrând arta broderiei

populare de pe iile româneşti şi de pe obiectele de ornamentaţie a locuinţei.

Remetea, are vatra satului pe malul stâng a Mureşului, în valea pârâului Pietrii

(Kőpatak). Devine centru important de plutărit din zona Gheorghenilor, până în prezent se pot

vedea urmele a 4 locuri de lansare a plutelor. În valea pârâului Sineu s-a format aşezarea cu

acelaşi nume, unde s-au format joagăre, mori de făină, precum piuatorii şi spălătorii de lână.

În prima jumătate a secolului XX. funcţionau deja 18 mori (remeteahr.ro). Obiectivele

turistice aparţinătoare comunei sunt: Biserica Sf. Leonard care datorită distrugerii arhivei

bisericeşti din 1944, documentele despre construirea ei sunt incomplete, chiar contradictorii.

Biserica are o lungime de 41 m şi o lăţime de 12 m. Turnul are o înălţime de 47 m şi este

împărţită în cinci părţi inegale prin parapete de divizare, cu patru ferestre cu închidere în

semicerc, în partea superioară. Interiorul bisericii este amenajat în stil baroc. În partea

superioară, altarul este ornamentat cu ghirlande în stil rococo. Printre valorile bisericii se mai

găsesc două crucifixe reprezentându-l pe Isus răstignit (corpus), ambele efectuate din lemn pe

la mijlocul secolului al XVIII-lea, în stil popular. Localitatea mai are două capele: cea din

Făgeţel construit în 1938 şi cea din Ciutac, construit în 1949. Acesta din urmă a fost

reconstruit în 1967. Poartă hramul Sfântei Margareta al Ungariei.

Monumentul războaielor mondiale, ridicatîn memoria eroilor căzuţi în primul

Războiul Mondial. După Dictatul de la Viena, în legătură cu aderarea Ardealului de Nord la

Ungaria, s-a născut ideea ca la Remetea să fie ridicat primul monument.

Casa Dobribán,este o clădire patrulateră, care pare greoaie, dar care domină centrul.

A fost construită între 1875 şi 1893, a fost martora incendiului devastator, din 1892.

Monumentalismul clădirii este intensificat de colţul de vest în format de rizalită. Darorită

numeroaselor reconstruiri, doar patru ferestre au mai rămas în forma originală. Crenelul de

deasupra cornuşelor din rizalit din colţul celor două ferestre paralele, care seamănă cu două

câmpuri, sunt înconjurate cu ornamente liniare semicercuite. Odinioară, intrarea principală se

afla în parte estică a clădirii. În urma numeroaselor transformări bolta porţii şi ferestrele de

lângă poartă au fost zidite.

Din fericire balustradele ornamentate au rămas intacte. În prezent este proprietatea bisericii

romano-catolice din Remetea.

Casa Melik. Familia de origine armeană se ocupa de comerţul cu lemne, erau printre

cele mai înstărite familii din tot judeţul. Faţada casei construită la începutul secolului XX, în

formă de U, a păstrat cea mai multă originalitate dintre clădirile din centrul comunei.

Casa rustică este cumpărată în anul 2000 de fundaţia Avully-Remetea, o casă veche,

dar în stare bună, în centrul comunei, pe care se pot distinge elmentele de construcţie specifice

locului, pentru a expune colecţia etnografică şi amenajarea camerei memoriale Tibor Cseres.

Colecţia etnografică există din 1972 în Remetea. Profesorii de istorie cu antrenarea elevilor au

căutat valorile etnografice, încă existente în comună. Au avut loc două expoziţii etnografice


227

de proporţii: în anul 1986 la şcoala Generală din centrul comunei, azi Şcoala Generală Fráter

György, şi în anul 1997.

Alte repere turistice care se găsesc în Şineu, pe valea pârâului cu acelaşi nume sunt

mai multe mori, gatere şi alte vestigii ale industriei locale populare, dintre care unele sunt

declarate monumente conform registrului monumentelor judeţului Harghita (1992), ca de

exemplu cel aflat în proprietatea lui Ivácsony Pál (nr. 178.), construit în 1725 sau gaterul de

sub nr. 105.

Moara de apă de la Şineu. Din cele aproape o sută de mori de apă, de la începutul

secolului XX ale Depresiunii Giurgeu, au rămas doar zece, dintre care cinci se află la Sineu,

Remetea. Dintre aceste mori doar una este listată în Patrimoniul Cultural Naţional.

Suseni, se află la distanţă de 12 km vest de Gheorgheni si a fost primul punct de

plecare a plutelor de pe Mureş. Din anul 1581 datează prima cartă de legi ale satului, cea mai

veche în Secuime, de altfel. Aşezările satelit ale localităţii sunt înşiruite lângă drumul ce trece

prin pasul Liban - DJ 138 - Liban şi cătunul Senetea.

Obiective turistice sunt:biserica romano-catolică,stâlpul memorial de la Katorzsa,

moara lui Elekes Lajos.

Biserica romano-catolică a fost construită în anul 1825. Clopotniţa datează din 1844.

În clopotniţă sunt zidite câteva fragmente de stil gotic din biserica veche. Deoarece clopotniţa

actuală este de fapt modificarea şi înălţarea clopotniţei bisericii vechi, între biserică şi

clopotniţă s-a creat un spaţiu gol. Zidul exterior al bisericii este de fapt cea mai veche parte a

acesteia, fiind o construcţie realizată prin metode tradiţionale cu var stins pe loc, având

importantul rol de apărare în cazul incursiunilor militare - în primul rând a hordelor tătăreşti.

Stâlpul memorial de la Katorzsa se află la marginea drumului ce duce spre Voşlobeni.

Monumentul a fost înălţat de colonelul Bajkó Péter, teolog, judele satului în memoria celor

căzuţi pentru apărarea pământurilor străvechi.

Moara lui Elekes Lajos (nr. 558.) construita în anul 1875. Monument de istoria

industriei populare conform registrului monumentelor judeţului Harghita (1992).

Ciumani, la 9 km vest de Gheorgheni, pe DJ 126 si la 3 km de Joseni,12 km de Valea

Strâmbă (DN 12). Vatra satului se află între Joseni şi Suseni în locul în care pârâul Şumuleul-

Mare şi Mureşul se întâlnesc. Vechiul traseu al "Drumului sării" dinspre pasul Putna urma

valea pârâului şi în centrul satului a fost un târg de sare. Pe vremuri a aparţinut comunei

Joseni, figurează ca localitate de sine stătătoare din anul 1730.

Obiective turistice: biserica romano-catolică a fost construită în locul unei bisericuţe de lemn,

după planurile arhitectului Margittai Gábor. Construcţia în stil neogotic a fost clădită între anii

1875-1878 poartă hramul Sfinţilor Apostol Petru şi Pavel.

Localitatea este recomandabilă amatorilor turismului rural. În zona satului se află în

jur de 200 case de vacanţă care oferă oportunităţi excelente celor care preferă eco-turismul.

Satul Aluniş este unul dintre cele mai vechi aşezări rurale de pe cursul superior al

Mureşului. Aici au fost descoperite unelte agricole din epoca bronzului. Prima atestare

documentară a localităţii dateaza din 1228. Ca şi obiective turistice putem aminti: Biserica

reformată, construită în sec. Al XIV-lea în stil gotic. Elemente gotice se găsesc la geamurile

şi la uşa de intrare a bisericii; clopotul cel mic datează din anul 1660. Turnul bisericii a fost

ridicat în anul 1823 din cărămizile aduse de la cetatea ,,Mentovár''; orga bisericii datează din

1787 – construită de Matai József.Biserica ortodoxă a fost ridicată în anul 1824 pe locul unei

biserici de lemn.

Teritoriul comunei Ruşii-Munţi cuprinde sate aşezate pe malul drept şi stâng al

Mureşului: Morăreni, Maioreşti ( drept) si satul Sebeş (stânga). În cadrul comunei Ruşii-


228

Munţi se află 3 biserici: în Ruşii-Munţi, Maioreşti şi Morăreni si un muzeu etnografic care si-

a gasit locul in Caminul Cultural al comunei.

Comuna Deda, situată pe Valea Mureşului, este formată din satele Deda, Bistra

Mureşului, Filea şi Pietriş. Comuna de la poalele munţilor Căliman este şi un important nod

de cale ferată pentru rezervaţia naturală Deda – Topliţa.

Una dintre atracţiile comunei este Societatea culturală "Junii Călimanilor"care are ca scop

păstrarea şi promovarea folclorului românesc, a datinilor şi obiceiurilor populare româneşti,

atât în ţară cât şi în străinătate. Un accent deosebit acordă folclorului, datinilor şi obiceiurilor

populare de pe Valea Mureşului Superior. Bazele înfiinţării societăţii culturale au fost puse în

luna aprilie 2001.

La Bistra Mureşului, pe apele repezi ale Bistrei au fost amenajate vâltori. Vâltoarea

funcţionează acţionată de forţa hidraulică a râului Bistra. După ce erau ţesute, straiele de lână

erau finisate la vâltoare.

În centrul comunei Deda se află Biserica ortodoxă cu cele două hramuri „Pogorârea

Sfântului Duh‖ şi „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil‖. Biserica construită în 1907 este

monumentală, cu aspect de catedrală, în stil bizantin tip cruce. Temelia şi pereţii sunt din

piatră şi cărămidă, iar acoperişul este din tablă. Iconostasul este confecţionat din lemn, vopsit

în alb-crem, cu flori traforate, suflate în aur şi aplicate pe alocuri. Construcţia iconostasului

este susţinută de coloane frumoase, cu capiteluri elegante, suflate cu aur.

O altă atracţie în apropiere este dată de Sfânta Biserică Ortodoxă Română din

localitatea Bistra Mureşului, cu hramul „Tuturor Sfinţilor” şi „Sf. Ioan Botezătorul”,

denumită „Catedrala Văii Mureşului‖ care a fost ridicată între anii 1986 – 2000. Este

construită în stil neobizantin, având o turlă deasupra altarului, două turle deasupra naosului,

iar în partea dinspre apus, deasupra pronaosului, turnul clopotniţei, încadrat de două turle mai

mici. Sfânta biserică este împodobită cu pictură în tehnica „Fresco‖ şi vitralii, mobilier

sculptat în lemn de stejar, pardoseala şi scările fiind îmbrăcate cu plăci de marmură de

Ruşchiţa.

Pe Valea Bistrei, la cca. 3 km de la şoseaua naţională, se mai află o Biserică din lemn

cu hramul „Naşterea Maicii Domnului”, ridicată între anii 1990 – 1997 pe locul fostei

mănăstiri de călugări arse şi distruse de armatele generalului Bucow în anul 1764. Renăscută,

Mănăstirea Bistra, ctitorie a unui grup de inimoşi cetăţeni pensionari, sprijiniţi de comunitatea

locală, a reînviat în anul 1997.

Pe malul stâng al râului Mureş, la ieşirea acestuia din defileul format între Munţ ii

Căliman spre Nord şi Munţii Gurghiului spre Sud, se află aşezată Biserica Ortodoxă Română

din satul Filea. Ridicată în 1891 din piatră, în 1923 biserica a fost zugrăvită şi pictată, a fost

înzestrată cu catapeteasma nou. În anul 2005 biserica a fost împodobită cu pictură în tehnica

„frescă‖. Parohia din Filea păstrează ca obiecte de patrimoniu un număr de 7 cărţi vechi şi 15

obiecte constând în uşi împărăteşti, fragmente de iconostas şi icoane de la cele două biserici

de lemn.

Comuna Răstoliţa include satele Răstoliţa, Borzia, Iod, Gălaoaia şi Andreneasa.

Comuna are o bază de exploatare forestieră şi un şantier pentru construirea unui baraj de

hidrocentrală.

În anul 2005 localităţile mureşene Ruşii Munţi, Vătava, Deda, Răstoliţa, Lunca Bradului şi

Stânceni, se constituiau în Asociaţia Comunităţilor Mureş-Căliman, cu scopul de promova

potenţialul turistic şi economic a Văii Mureşului.

La 2 ani de la constituirea asociaţiei, încă şapte localităţi mureşene îşi manifestă

dorinţa de a face parte din Asociaţia Comunităţilor Mureş-Căliman. Primul eveniment

organizat de asociaţie este Festivalul Etnografic al Văii Mureşului, în luna iulie a fiecărui an.

Festivalul se vrea un promotor al valorilor tradiţionale româneşti.


229

Obiective antropice din cadrul comunei:Biserica cu hramul „Pogorârea Sfântului Duh”, din

satul Borzia, a fost sfinţită în 11 iulie 1999. În anul 1992 s-au început lucrările de construire a

bisericii. Aceasta este construită din lemn de brad în formă de corabie, de o echipă de meşteri

din localitatea Bârsana –Maramureş. În anul 1995 s-a făcut iconostasul din lemn de stejar,

sculptat tradiţional. În 1997 biserica a fost împodobită cu pictură în tehnica tempera de către

pictori din Moldova. În anul următor s-a construit pridvorul bisericii.

În satul Gălăoaia, încă din 1970, localnicii au construit o clopotniţă , în care, preotul

paroh din Bistra Mureşului săvârşeşte liturghii o dată pe lună.

În satul Iod există două biserici, una reformată şi una catolică. Biserica reformată a

fost construită în anul 1932. În biserică nu există altar şi picturi. Biserica este construită din

piatră până la o înălţime de 2 m, după care construcţia este terminată din lemn. În turnul lung

de 5 m se află clopotul de 160 kg. Biserica s-a construit din donaţia baronului Banfy Daniel şi

contribuţia la muncă a fost a cetăţenilor. Până în anul 1936 biserica a aparţinut de parohia

Aluniş.

Mai nouă decât biserica reformată, în satul Iod este biserica catolică construită în

1995. Biserica este construită sub formă de corabie, pereţii bisericii nu sunt pictaţi, picturile

fiind pe pereţi sub formă de tablouri sfinte. Biserica are două clopote mici, care se folosesc

numai în timpul slujbei. În prezent, din totalul populaţiei din satul Iod, 50 de persoane sunt

catolice.

Dintre localităţile din defileu Lunca Bradului are cea mai mare vechime (sursa

primăria Lunca Bradului). Între 1880-1885 când s-a construit şoseaua care leagă Deda de

Topliţa, pe toată lungimea Mureşului între cele două localităţi nu sunt amintite decât câteva

case în afară de Păluţa (Lunca Bradului) care era haltă a trăsurilor şi poştalioanelor.

Componenţa comunei este din satele Lunca Bradului, Neagra, Sălard.

Cea mai veche atestare a existenţei localităţii Lunca Bradului se află în incinta bisericii

ortodoxe. Este pe o placă de lemn înscrustată cu litere chrilice.

Înzestrată cu un bogat potenţial turistic, definit de marea varietate a elementelor

cadrului natural, comuna Stânceni se înscrie între zonele de mare atractivitate pe plan intern

şi internaţional.

Datorită izolării unor localităţi s-a păstrat încă vie cultura tradiţională cu arhitectura şi

tehnica populară (construcţiile de case, porţi, edificii religioase), materialele folosite, instalaţii

tehnice (mori) cu tehnicile utilizate în prelucrarea lemnului. Pe teritoriul comunei se păstrează

elemente arhitecturale distincte, diversitate de obiceiuri, tradiţii şi gastronomie. Datorită

suprafeţelor mari de pădure, lemnul a servit ca material de construcţie pentru case şi unelte,

existând zone care pot fi considerate prin valoarea construcţiilor (biserici de lemn, case, porţi,

şuri). Specificul artei populare se regăseşte în ţesăturile lucrate în zonă şi decoraţiunile

interioare cu motive populare.

În partea vestică a masivului se află Vătava, satele care aparţin acestei comune sunt:

Vătava, Râpa de Jos şi Dumbrava.

Pe langă atracţia turistică oferită de relief mai adăugăm şi atracţia antropică a celor trei

biserici ortodoxe din: Vătava (1938-1976), Dumbrava (1927) şi Râpa de Jos (fresce din

1700).

La limita nordică a masivulul Căliman se află comuna Dorna Cândrenilor (820-890 m

altitudine) situată pe valea Dornei, la o distanţă de 8 km de Vatra Dornei. Dincolo de satul

Roşu, şoseaua trece pe stânga râului, iar până la confluenţa cu localitatea Coşna, cele două

căi, apăşi rutieră - merg foarte aproape una de alta.

Vizitatorul sosit aici va remarca desigur arhitectura specific bucovineană, cu case mari

construite din lemn, multe dintre ele cu etaj, cu numeroase încăperi, cu frumoase decoraţii

exterioare având motive florale sau geometrice, în general stilizate.


230

Călătorul va admira, de bună seamă si frumosul port al localnicilor, dominat de culorile roşu

şi albastru, sau al iilor la care se disting verdele, albastrul, roşul şi movul.

În apropiere, la poalele Vf. Lucaciu (1770 m), este construită o mânăstire, la care se

poate ajunge şi cu mijloace auto urmând un drum forestier din satul Poiana Negrii.

Comuna are 4 sate: Dorna Cândrenilor, Dealul Floreni, Poiana Negrii - Simizi. Există două

monumente istorice şi o rezervaţie naturală. Stilul arhitectonic local este pus în evidenţă în

mod deosebit la casa proprietate a cetăţeanului Candrea Gavril din satul Dorna Cândrenilor,

clădirea şcolii şi alte obiective de interes social-cultural.

Şaru Dorneieste organizată administrativ în 7 sate care sunt dispuse radial pe cursul

unor pârâuri de munte: Şaru-Dornei (centru de comună), Neagra Şarului, Gura Haitii, Sărişor,

Sărişoru Mare, Plaiul Şarului şi Şaru Bucovinei. Manifestări tradiţionale au loc de Ziua

Bujorului de Munte sau de Ziua comunei. Nedeea din Căliman - Complexul statuar 12

Apostoli precum şi vârful Lucaciu aflat în imediata apropiere păstrează mărturia unor

evenimente de factura magico-mitică (sursa ecomunitate.ro) descinse din cultura dacilor de

odinioară şi modelate în decursul timpului în forme ale credinţei ortodoxe româneşti. Urcările

pe munte şi manifestările ceremoniale organizate în timpul solstiţiului de vară, cunoscute în

limbajul local "Moşii de la Căliman" sau "Moşii de Sânpetru" au originea în străvechiul cult

dacic al soarelui, bradului şi focului având ca element central cultul moşilor şi strămoşilor.

Transsimbolizarea sărbătorii solstiţiale de tradiţie dacică pe planul religiei de rit

creştin-ortodox a dat naştere la sărbătoarea celor 12 Apostoli, sărbătoare care în timp a avut

un puternic caracter patriotic devenind astfel Nedeea din Căliman (sursa ecomunitate.ro).

Cu ocazia sărbătorii celor 12 Apostoli mulţime de locuitori din zonele învecinate Călimanului

porneau pe poteci consacrate spre Vf. Lucaciu la marea întâlnire.

Ziua Bujorului de Munte se organizează la Şaru Dornei în luna iunie a fiecărui an.

Sărbătoarea cuprinde o serie de manifestări închinate bujorului de munte, floare inedită

întâlnită pe munţii Căliman, care timp de două săptămâni formează adevărate covoare unicat.


231

Comuna Panaci cu cele

şase sate componente se

desfăşoară pe culoarul sudic al

Şarului, cu aşezări risipite pe

toate văile care conveg în râurile

Neagra Şarului, pe de o parte,

iar în cealaltă latură în Neagra

Broştenilor. Cele mai

importante valori turistice ale

comunei Panaci sunt: Biserica

cu hramul Sf Apostoli Petru şi

Pavel, supranumită Catedrala

Munţilor, Şcoala Generală cu

clasele I-VIII Panaci,

Mănăstirea Piatra Tăieturii,

depozitul fosilifer Glodu (scoici

mari).

Poiana Stampei are

satele dezvoltate în lungul râului

Dorna, care colectează spre

vărsare toate apele ce curg în această zonă. Comuna are în componenţa sa satele: Poiana

Stampei (reşedinţă administrativă), Căsoi, Dornişoara, Pilugani, Tătaru, Teşna şi Prăleni.

Atractivitatea zonei este dată de festivalul Naţional Flori de pe Dorna (aflat la cea de a III-

a editie) este continuatorul Serbarii Câmpeneşti (acum la a XII-a editie). Odată cu iniţierea

festivalului Naţional, programul a fost lungit pe durata a trei zile. În a doua zi, încep şi

manifestările cultural-religioase, care constau în parada portului popular (prezentată de

Ansamblul Poieniţa Poiana Stampei), a căruţelor şi călăreţilor şi slujba de la Casa Muzeu şi

Monumentul Eroilor.

Numele festivalului este motivat prin prezenţa motivelor florale de pe costumele

populare tradiţionale, prin prezenţa a numeroase flori în grădinile gospodariilor.(sursa

primaria Poiana Stampei).

Concluzii

Masivele vulcanice Căliman şi Gurghiu sunt cunoscute prin potenţialul turistic natural

dat de vârfuri semeţe, cratere, conuri, caldere vulcanice, cariera de sulf, relief rezidual, peşteri

de mulaj, etc, care poate fi descoperit doar prin stăbaterea la pas a potecilor marcate.

Potenţialul turistic cultural-istoric poate fi descoperit întâmplător, participând la festivalurile

anuale organizate de comunele de la baza masivelor cu scopul de a scoate în evidenţă valorile

tradiţionale romaneşţi. De ce întâmplător? O dată ce ai participat la un festival poti vizita şi

obiectivele cultural religioase sau cultural istorice din comuna raspectivă sau satele din

imprejurimi. Dacă festivalurile ar fi şi un promotor al acestora – printr-un simplu panou

amenajat la poarta de acces la festival, pe care să se anunţe nu doar atracţiile naturale,

participanţilor le-ar fi mult mai uşor să le localizeze şi să le viziteze. Ele existăşi ar încânta

sufletul turistului ocazional.

BIBLIOGRAPHY

Fig.1. Harta obiectivelor turistice antropice


232

1. Buta I., Iulia-Claudia Cheia, (2004), Deda in spatiu si timp,

2. Cândea Melinda, Erdeli G., Simion Tamara, (2000), România. Potenţial turistic şi turism,

Editura Universităţii, Bucureşti;

3. Cristache-Panait, Ioana (1987). Biserici de lemn monumente istorice din Episcopia Alba

Iuliei, mărturii de continuitate și creație românească. Editura Episcopiei Ortodoxe

Române a Albei Iuliei, Alba Iulia,

4. Cristache-Panait, Ioana (1993). Arhitectura de lemn din Transilvania. I: județele Alba,

Mureș și Harghita, Editura Museion, București,

5. Ciangă N., (1998), Turismul în Carpaţii Orientali. Stdiu de geografie umană, Editura Presa

universitară clujeană, Cluj Napoca,

6. Ciangă N., (2002), Geografia Turismului, Editura Presa Universitară Clujeană.,

7. Ciangă N., (2007), România. Geografia Turismului, Editura Presa Universitară Clujeană ,

8. Cocean, P., (1996), Geografia Turismului, Editura Carro, Bucureşti,

9. Cocean P., (1999) Geografia turismului românesc, Editura Focul Viu, Cluj-Napoca.

10. Cocean, P., Dezsi S., (2009), Geografia turismului, Presa Universitară clujeană;

11. Cocean, P., (2010), Patrimoniul turistic al Romaniei, Presa Universitară clujeană;

12. Dinu Mihaela (2005), Geografia turismului, Editura Didactică şi Pedagogică R.A.,

Bucureşti,

13. Erdeli, G., Istrate, I.,(1996), Potenţialul turistic al României, Editura Universităţii din

Bucureşti ,

14. Gherman Adriana, (2012), Valorificarea potentialului turistic al masivelor vulcanice:

Caliman, Gurghiu, Casa Cartii de Stiinta, Cluj Napoca

15. Greceanu Eugenia, (1969), Tipologia bisericilor de lemn din zona centrala a Transilvaniei,

Editura Tehnica, Bucuresti,

16. Glăvan V., (2000), Turismul în România, Editura Economică, Bucureşti;

17. Ielenicz M., Comănescu Laura (2006) România: potenţial turistic, Editura Universitară,

Bucureşti.

18. Lazăr V., (1984), Repertoriul Arheologic al Judeţului Mureş, Editura Sport-Turism,

Bucureşti,

19. Lazăr V., (1998) Antichităţi ale judeţului Mureş. Editura Ardealul, Târgu-Mureş,

20. Lupu A., Marcu O., Şoneriu I., (1980), Judeţul Mureş- Monografie, Editura Sport –

Turism, Bucureşti,

21. Man, Ioan Eugen (2004). Biserici de lemn din județul Mureș. Monumentede artă populară

românească, Editura Reîntregirea, Alba Iulia,

22. Mera Elena (2009), Ibăneşti, un sat de pe valea Gurghiului, Monorafie etnografico-

folclorică, Editura Efes, Cluj Napoca,

23. Morariu T., Buta I., Maier A., (1972) Judeţul Bistriţa Năsăud, colecţia Judeţele Patriei,

Editura Academiei, Bucureşti,

24. Petraş S., Moldovan M. (1992), Monografia oraşului Topliţa, Biblioteca Orăşenească

Topliţa,

25. Rodica Petrea, Petrea D., (2000), Turism rural, Editura Presa Univ. Clujeană ,

26. Pop D. Bot, N. Cuceu I., Petrescu Gh., (1977), Marisia (Vol VII) – Studii şi Materiale

Arheologice – Istorie – Etnografie, Folclorul Văii Gurghiului, Târgu Mureş, Comitetul de

Cultură şi Educaţie al Judeţului Mureş

27. Pop, Grigor, P. (2000), Carpaţii şi Subcarpaţii României, Editura Presa Universitară

clujeană, Cluj-Napoca,

28. Susan Aurelia (1980) Geografia turismului, Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca.

29. www. ecomunitate.ro

30. www.remeteahr.ro

31. site-uri primarii local

cultural-historic touristic objectives in the cĂliman ... 05 25.pdf · perspectivă turismul...

Documents