semiologie neuro-musc.pptx

8/13/2019 Semiologie neuro-musc.pptx

http://slidepdf.com/reader/full/semiologie-neuro-muscpptx 1/102



Atitudinea

Atitudinea = postura corpului pacientului aflat înortostatism (gr, orthos = în picioare, drept) /clinostatism (gr, kline = pat ).

Atitudinea normală este activă şi liberă. Earezultă dintr-un tonus de repaus normal al

musculaturii scheletice, cu tonus maxim înmuşchii antigravitaţionali.



Atitudinea patologică

Atitudinea pasivă (adinamică) = poziţie dedecubit (lat, decumbere = a se întinde) flască,caracteristică bolilor grave şi produsă de

pierderea globală a tonusului muscular.

Atitudinea forţată = poziţie nefirească a corpului

adoptată fie (a) din cauza tulburărilor de tonusmuscular, fie (b) din necesitatea de a amelioradiverse simptome (durerea, dispneea)



(a) Atitudinea de statuie şi în semn de întrebare dinsindromul extrapiramidal hiperton-hipokinetic

(Parkinson) se datorează predominenţei hipertoniei(contracturii) pe musculatura axială şi rizomielică astaticii şi echilibrului (muşchii cefei, ai gutierelorvertebrale şi ai centurilor scapulară şi pelvină).Hipertonia este globală (interesează aproape înmod egal şi flexorii şi extensorii) şi se accentuează laschimbarea posturii (ex: ridicarea din poziţie

şezândă, înclinarea corpului înainte etc) = semnulcontorului Froment



Parkinson

• Etiologie: – deteriorarea progresiva a neuronilor dopaminergici din

sistemul nigrostriat, conducand la un dezechilibru inactivitatea dopaminei si acetilcolinei la nivelul ganglionilor

bazali

• Clasificarea parkinsonismului: – idiopatic (de novo, boala Parkinson, paralizia agitanta);

–

secundar (postencefalitic, aterosclerotic, toxic,medicamentos - neuroleptice anti-D2).



Afectarea sistemului dopaminergicnigro-striatal in Parkinson



PARKINSONISM =

HIPERTON-HIPOKINETIC!

• Clinic, simptomele sindromului parkinsonian: – tremor al extremitatilor – hipertonie musculara, pana la rigiditate – hipokinezie (consecinta a rigiditatii)

– Alte simptome: – tulburari de echilibru

– dureri ale musculaturii scheletice (consecinta a hipertoniei)

– simptome vegetative de tip colinergic (sialoree)

– simptome psihice



Opistotonusul = contractura generalizată amusculaturii scheletice, astfel încât corpul

intră în extensie forţată, sprijinit doar pe capşi călcâie, descriind un arc de cerc.Opitototnusul poate fi observat în

Tetanos

Meningite

Hemoragii subarahnoidiene

Tumori de fosă posterioară

Intoxicaţia cu stricnină

Efect advers la metoclopramid

Isterie.



Opistotonus



Postura hemiplegică din boalacerebro-vasculară (post AVC) =paralizia unei jumătăţi a

corpului, cu hipertonie pe flexoriimembrului superior (care se află în flexie şi rotaţie internă) şi pe

extensorii membrului inferior.Pentru a păşi cu membrulparalizat, pacientul îl

circumduce, halucele păstrând înpermanenţă contactul cu solul(mers cosit).



(b)Posturi forţate antialgice:

Poziţia în cocoş de puşcă = decubit lateral, cu capul în hiperextensie, gambele flectate pe coapse şiacestea pe abdomen (colica renală, meningite).

Decubitul ventral este adoptat de unii ulceroşi încriză.

Decubitul dorsal cu coapsele şi gambele flectate,evitând orice mişcare, este caracteristic

peritonitei.



Poziţii forţate antidispneice:

Ortopneea caracterizează afecţiunile cardiace cu

insuficienţă ventriculară stângă şi astmul bronşic încriză. Pacientul stă la marginea patului cu capul înclinat pe spate, sprijinit în braţe .

În această poziţie hematoza se amelioreazădeoarece o parte a volumului circulant trece înpărţile declive, uşurând munca inimii, iar

musculatura respiratorie accesorie poate intra înacţiune.



Ortopneea (după Netter)



Decubitul lateral este caracteristic unor afecţiunipleuro-pulmonare. Astfel, în pleurezii, la debutulbolii, când pleura este inflamată, pacientul va evitadecubitul lateral pe partea afectată datorită durerii;ulterior, pe măsură ce lichidul se acumulează încavitatea pleurală şi plămânul este compromis

funcţional, pacientul va sta culcat pe partea afectatăpentru a permite plămânului funcţionalexpansiunea optimă. În supuraţiilebronhopulmonare, bolnavii preferă decubitusul pe

partea afectată, deorece astfel evită drenareasecreţiilor bronşice purulente şi declanşarea crizelorde tuse.



Decubit lateral drept în pleurezie(după Netter)



Faciesul

Faciesul reuneşte

noţiunea de fizionomie = ansamblul structuralal feţei

cu cea de mimică = expresia psihomotrică afeţei care reflectă starea şi reacţiile psihice alepersoanei.



Faciesul în bolile respiratorii

Faciesul vultuos, caracterizat princongestia intensă afeţei, apare în bolilefebrile şi mai ales în

pneumonia francălobară. Roşeaţaafectează numaipometele homolateralcongestiei şi se asociază

cu herpes naso-labialde aceeaşi parte.



• Faciesul hipertiroidian (basedowian) este frapantprin expresia de spaimă imprimată de protruziaglobilor oculari (exoftalmie), ceea ce face să se vadă

sclerele albe deasupra irisului.



• Faciesul hipotiroidian (mixedematos) este palid,

cu pielea aspră şi îngroşată datorită depunerii de mucoid înţesutul celular subcutanat. Părul este aspru, friabil şi

decolorat, iar cel din treimea externă a sprâncenelor lipseşte.Limba este hipertrofiată şi prezintă amprente dentare pemargine.



• Faciesul acromegalic estepatognomonic: hipertrofiaboselor frontale, a maxilaruluiinferior cu mentonul

proeminent( prognatism), alobului nasului şi urechilor.Buzele sunt răsfrânte, iar limbamult îngroşată şi lărgită prezintăpe margini amprente dentare.



• Faciesul cushingoid apare în hipersecreţia deglucocorticoizi (sindromulCushing) şi în supradozareaiatrogenă de corticoizi.

• Faţa este rotunjită, “în lună

plină”, cu pomeţiiedemaţiaţi şi roşii dând unfals aspect de sănătate şiprosperitate. La femei, buza

superioară şi mentonulprezintă pilozitate (virilism

pilar ).



Facies cushingoid



SEMIOLOGIA MUSCHILOR

Scaderea fortei musculare

• dificultatea/imposibilitatea efectuarii unui act

motor, in absenta impotentei functionale data dedurere, afectiuni osteo-articulare

• pierderea partiala a fortei = pareza

• pierderea totala a fortei = paralizie • instalarea rapida a oboselii musculare = asteniemusculara



• boli generale severe – afectarea tuturor grupelor musculare

• astenia psihica – asociaza astenie musculara

• miastenia gravis – tulburari ale musculaturii oculare extrinseci, paralizia

de nervi VII si IX• intoxicatia botulinica – intreruperea transmiterii neuromusculare a

influxului nervos, cu paralizie de oculomotori, disfonie, paralizia muschilorcefei

• intoxicatia cu insecticide organo-fosforate – fasciculatii, crampe

musculare, paralizii• mioglobinuria paroxistica nocturna – mase musculare hipertrofiate,

eliminare urinara de mioglobina

• colagenoze (dermatomiozita, polimiozita) – inflamatia fibrelor musculare

• paralizii sau pareze – leziuni nervoase ce intrerup partial/total calea

motilitatii voluntare• paraliziile neuronului motor central

• paraliziile neuronului motor periferic



• Durerea musculara (mialgia)

• Difuza: gripa, eforturi excesive, miozite, infestarecu Trichinella spiralis

• Localizata: pleurodinia epidemica (boala dinBornholm)

•

Modificarile tonusului muscular• Hipertonia

• Hipotonia (flaciditatea musculara)

• Crampele musculare• Scaderea tonusului muscular (hipotonia sau

flaciditatea musculara)



• Miscarile involuntare

Tremuraturile parkinsoniana (de postura sau de repaus)

cerebeloasa (intentionala) flapping tremor sau asterixis cu caracter permanent (fiziologice si patologice) isterice si ale simulantilor

Miscarile coreice coreea acuta Sydenham

coreea cronica Huntington coreea senila coreea isterica

Ticurile

Miscarile atetozice

Convulsiile



Modificarile de volum muscular

• Amiotrofiile (atrofiile musculare)

• prin deficit de utilizare

• nutritionale

• amiotrofia etanolicilor• in intoxicatiile exogene

• afectiuni endocrine

• miogene

• de origine neurologica (deuteropatice)• Hipertrofia musculara

• adevarata

• pseudohipertrofii



Di t fi l D h



Distrofie musculara Duchenne



• Alte afectiuni musculare:

• hematomul muscular,

• ruptura musculara,

• hernia musculara,

•

retractia musculara,• tumorile musculare,

• fibrozita,

• miozita osificanta generalizata



SEMIOLOGIA OASELOR

• Aspectele suferintei osoase:

• durerea osoasa

• formatiunea tumorala / deformarea

• modificarea radiologica

• modificarea metabolismului fosfocalcic



• Durerea osoasa localizata

• intensitate mare: osteomielita, tumori osoase maligne

• intensitate moderata, la efort: tbc osoasa (abces rece)

• Dureri osoase difuze

• lues (osteoperiostita luetica,

• osteoporoza

• osteomalacie• osteopatie fibrochistica

• boala Paget

• mielom multiplu (aspecte Rx caracteristice)

• MTS osoase (cancere de prostata, tiroidian, digestive,SR, ovarian)



• Formatiuni osoase localizate

• calusurile simple• calusurile vicioase

• osteomielita acuta

• osteomielita cronica

• tumori benigne si chisturi osoase

• tumorile maligne (semnul Dupuytren)

• tumorile osoase multiple



• Fracturile spontane

• tumori osoase primare / metastatice

• tbc osoasa, osteomielita cronica (exceptional)

• displazia fibrochistica

• osteoporoza generalizata (durere + cifoza arcuata+ fractura)

• osteomalacie senila

• mielom multiplu• rare in osteomalacia gravidica si de menopauza



SEMIOLOGIA ARTICULATIILOR – Anamneza si examen obiectiv

• antecedente personale patologice

• topografia durerii

• data aparitiei durerilor

• caracterul migrator / fix

• caracterul permanent / recidivant

• dependenta durerii de efort• prezenta modificarilor obiective articulare

• prezenta semnelor generale asociate

• Examenul obiectiv al articulaţiilor:



ţ

-Congestia – coloraţia roşiatică a tegumentelor din jurul articulaţiilor apare în

cazul artritelor (inflamaţii articulare).

-Tumefacţia ţesuturilor periarticulare duce la deformarea articulară, durere

spontană la mişcare şi limitarea mobilităţii articulare. -Tofii gutoşi – nodozităţi cutanate ce se formează prin depozite de urat de sodiu

în jurul articulaţiilor şi au semnificaţie pentru boala metabolică numită gută

-Durerea articulară – sensibilitatea se constată prin palparea articulaţiilor şi prin

mişcările active sau pasive efectuate de pacient.

-Deformările articulare se observă la inspecţia atentă, având semnificaţie înartrite sau în artroze (procese degenerative articulare, cu caracter cronic).

-Mobilitatea articulară se evidenţiază prin mişcările active sau pasive ale

articulaţiilor, bolile articulare determinând reducerea sau dispariţia mobilităţii unei

artculaţii fie din cauza durerilor, fie din cauza anchilozei sau semianchilozei

articulare



CONŞTIINŢA&

TULBURĂRILE SALE

Conştiinţa = funcţia SNC care asigură percepţia informaţiilor provenite din mediulextern si intern.



Clasificarea tulburărilor de conştiinţă

1.Scăderea (limitarea) conştiinţei:

Torpoarea (letargia)Obnubilarea

Supoarea

Delirul

2.Pierderea conştiinţei:

De scurtă durată: sincopa De lungă durată: coma, starea vegetativă şi

moartea cerebrala.



Torpoarea (letargia)

Torpoarea (lat, torpere = a înţepeni) sau letargia

(gr, lethe = uitare) = somnolenţă exagerată dincare pacientul poate fi trezit prin stimulare

moderată. Odată trezit, pacientul răspundeadecvat, deşi mai lent, la întrebări saucomenzi, dar adoarme imediat ce nu mai este

solicitat.



Stupoarea

Stupoarea (lat, stupere = a cădea în nesimţire) =somnolenţă exagerată din care pacientul poate fitrezit doar de stimuli puternici.

Odată trezit, pacientul se dovedeşte dezorientattemporo-spaţial şi prezintă tulburări de memorie(CONFUZ). Privirea pacientului este fixă,incapabilă să reflecte vreo reacţie afectivă sau

intelectuală (rătăcită).



Delirul

Delirul = tulburare de conştiinţă care se instaleazărapid (ore / zile), în contextul unei boli organice,este variabilă în timp şi se poate asocia cu:

Dezorientare spatio-temporală şi tulburări de

memorie (= stare confuzională) Agitaţie psiho-motorie / apatie

Tulburări de percepţie (iluzii şi halucinaţii)

Labilitate emoţională (anxietate / euforie) Semne neurologice (tremor, asterixis, mioclonii etc)



Tipuri de delir:

Hiperactiv = delir asociat cu agitaţie psiho-motorie şi halucinaţii

Hipoactiv = delir asociat cu apatie

Mixt = delir care fluctuează de la aspectulhiperactiv la cel hipoactiv.



Sincopa

Sincopa (gr, synkope = contracţia unui cuvânt) =pierderea brutală a conştiinţei şi a tonusuluipostural, de scurtă durată şi remisă spontan.

2 mari categorii:

Cardiace

Non-cardiace.

Cardiace



Cardiace1. Cauze mecanice sau structurale: valvulopatii (stenoza aortică sau mitrală)

infarctul acut de miocard disecţia acută de aortă cardiomiopatia hipertrofică embolia pulmonară

Pericardita.2. Cauze aritmice:

boala nodului sinusalblocurile atrio-ventriculare gradul II-III tahicardia ventriculară malfuncţia de pacemaker.

Cauzele non cardiace :



Cauzele non-cardiace : 1. Cauze reflexe

sincopa vaso-vagală

hiperreactivitatea sinusului carotidian sincopa situaţională.2. Hipotensiunea ortostatică (= scăderea TA sistolice cu

≥20 mm Hg sau a celei diastolice cu ≥10 mm Hg înprimele 3 minute de la trecerea din clino-ortostatism).

primară (disautonomii, boala Parkinson)secundară (depleţiile de volum, alcoolul, drogurile,

diabetul zaharat, neuropatia din amiloidoză).3. Cauze cerebro-vasculare.

atacul ischemic tranzitormigrena.



Sincopa este manifestarea clinică a unei hipoperfuzii (anoxii) cerebrale pasagere. Aceastapoate surveni prin 2 mecanisme:Scăderea bruscă a debitului cardiac

Scăderea bruscă a rezistenţei periferice.

În majoritatea stărilor sincopale, cele 2 mecanisme coexistă!

Pierderea conştiinţei este însoţită întotdeauna de pierderea bruscă a tonusului muscular şi de cădere neprotejată

Simptomele prodromale sunt inconstante.Ameţeli Tinitus (lat, tinnitus = a suna, a ţiui) = ţiuit înurechiGreţuri Tulburări vizuale (negru în faţa ochilor )Transpiraţii profuze Senzaţie de pericol iminent.

Factorii precipitanţi

Stările emoţionale extreme TuseaDefecaţia Micţiunea Mişcările bruşte ale capului Deshidratarea

Efortul

Durata sincopei este de maxim 2-3 min. Sincopa este întotdeauna tranzitorie.Pierderea conştiinţei care depăşeşte 5 min nu este niciodată o sincopă !!

Sincopele de cauză non-cardiacă:



p

1.Sincopa vaso-vagală se produce prin creşterea reflexă aeferenţei vagale şi cardio-inhibiţie:

Este mai frecventă la femeile < 40 ani, cu labilitatevegetativă accentuată şi fără patologie organicăcardiacă / extracardiacă

Se instalează întotdeauna după stări emoţionale

extreme, pozitive sau negative, ortostatism prelungit, înaglomeraţie, căldură sau după o durere acută

Prezintă prodroame de tip vegetativ (greţuri, vărsături,paloare, transpiraţii, ameţeală)

Nu se asociază cu convulsii

Revenirea este lentă, cu astenie şi anxietate reziduale

Este repetitivă

2 Sincopa prin hiperreactivitatea sinusului carotidian



2.Sincopa prin hiperreactivitatea sinusului carotidian(HSC) se produce atât prin efect cardioinhibitor, câtşi vasodilatator. Este foarte rară. Clinic:

Predomină la bărbatul > 40 ani, frecvent cuateroscleroză şi HTA

Este declanşată de o mişcare bruscă a capului,

presiunea în timpul bărbieritului, un guler preastrâns etc

Nu există simptome prodromale

Se poate însoţi de convulsii

Este urmată de astenie şi somnolenţă care pot durapână la 24 h.

3 Si it ţi lă i d l tă d ă



3.Sincopa situaţională = sincopa declanşată dupămicţiune, defecaţie tuse sau, mai rar, deglutiţie.Stimuli care acţionează asupra receptorilor din

peretele vezicii urinare, bronşii etc cresc sctivitateaeferenţei vagale determinând vasodilataţiesistemică bruscă şi cardioinhibiţie. Clinic:

Mai frecventă la bărbaţii > 40 ani, mari fumători(sincopa de tuse) sau după un exces de alcool(sincopa post-micţională)

Rareori convulsii

Revenire completă, fără simptomatologie post-accesuală şi amnezie retrogradă.



4.Sincopa din hipotensiunea ortostatică se explicăprin deficitul de autoreglare a circulaţiei cerebrale la

“căderea” gravitaţională a 300-700 ml de sânge dintorace în membrele pelvine. Clinic:

Este mai frecvent > 40 ani, mai ales la diabetici,

alcoolici şi persoanele aflate sub tratament cuanticolinergice, antihistaminice, anti-hipertensive,diuretice, nitriţi organici, neuroleptice etc

Pierderea de conştiinţă se instalează la ridicarea dinclinostatism.



Diagnosticul diferenţial al sincopei

• Lipotimia (leşinul ) este, de fapt, o presincopă, un fenomen clinic maipuţin sever, dar etio-patogenic similar sincopei, caracterizat prinperturbarea incompletă a stării de conştiinţă.

• Cataplexia este un simptom al narcolepsiei şi presupune scădereabruscă a tonusului muscular ca răspuns la o emoţie, cum ar fi furia,

frica, bucuria, râsul sau surpriza.• Atacurile de cădere (drop atacks), patognomonice pentru

insuficienţa arterială vertebro-bazilară, constau în căderi bruşte,legate adesea de mişcările capului, fără pierderea conştiinţei, bolnaviiridicându-se imediat şi frecvent prezentând echimoze la nivelul

genunchilor.• Pseudosincopa psihogenă (leşinul pitiatic) survine la tineri, numai în

public şi cu o recurenţă înaltă. • AVC carotidian se manifestă rar prin stări sincopale.



Criza epileptică grand mal poate fi confundată cusincopa prelungită care se asociază cu convulsiitonico-clonice, dar criza epileptică dureaza mai mult

şi sfârşeşte prin coma postcritică.



• Epilepsia = sindrom caracterizat prin episoade repetate

de:

– descarcari de impulsuri anormale, bruste, frecvente,sincrone ale unor grupuri de neuroni corticali sau

subcorticali – cu alterarea starii de constienta (in majoritatea formelor)

– cu sau fara atacuri convulsive

– uneori cu hiperactivitate vegetativa

– episoade ce apar si dispar brusc si au durata variabila

• Epilepsia - clasificare in functie de extinderea descarcarilor neuronale si



Epilepsia clasificare in functie de extinderea descarcarilor neuronale simanifestarea clinica:

– Forme partiale (locale, focale)

• simple (epilepsie Jacksoniana motorie sau senzoriala, fara pierderea

constientei)• complexe (psihomotorii, cu accese de comportament confuzional)

– Forme generalizate • crize motorii majore - tonico-clonice (grand mal) - miscari bilaterale

ale extremitatilor si/sau rigiditatea intregului organism, insotite depierderea constienteiForme generalizate (cont.)

• crize motorii minore – absente (petit mal) - alterarea brusca a constientei timp de 10-

45 sec

– mioclonice - contractii clonice izolate, la una sau mai multeextremitati, insotite de alterarea constientei

– atonice - atacuri bruste de alterare a constientei, cu pierderea

tonusului postural (sub 30 sec)

– Status epilepticus (starea de rau epileptic) - crize tonico-cloniceprelungite (> 20 min)



• Convulsiile = contractii violente si repetate ale

muschilor striati, localizate sau generalizate, provocate

de descarcari anormale si necontrolate ale unui numar

mare de impulsuri, din neuronii cerebrali.

– Clonice (contractii musculare bruste, scurte,

ritmice, cu pastrarea coordonarii intre contractiaagonistilor si relaxarea antagonistilor)

– Tonice sau tetanice (contractii generalizate

violente, ale agonistilor si antagonistilor, lipsind

coordonarea intre agonisti si antagonisti)



• Atacul convulsiv = simptom reactional alcreierului, supus la excitatii de o anumita

intensitate, ce depaseste pragulconvulsivant.

Factori declansatori ai atacului convulsiv: • Factori endogeni: reactivitatea convulsivanta

corelata cu pragul convulsivant

• Factori exogeni: agenti excitanti externi(electrici, chimici, intoxicatii, febra, anoxie,inflamatii meningeale sau encefalice, tumoriintracraniene, traumatisme cranio-cerebrale)

Coma pierderea persistentă a



Coma = pierderea persistentă acapacităţii de trezire

(vigilizare): Ochii sunt închi şi

Alternanţ a veghe - somn este

dispărut ă Stimularea pacientului, chiar

viguroasă , nu produce semne

ale unui r ăspuns psihic În cel mai bun caz se obţ in

r ăspunsuri reflexe.



Patogenie

Comele pot fi explicate prin 4 mecanisme:1. Suferinta difuza / multifocala intinsa : scoartaalterata difuz functional si/sau structural;

suprimarea circuitelor cortico-subcorticale - socreticular

2. Leziuni directe ale SRAA

3. Deconectari intinse cortico - subcorticale4. Suferinte difuze, metabolice



Gradul 3: reflexele de apărare şi automate suntabolite, timpul 1 al deglutiţiei este abolit, al 2-lea intârziat. Leziunea se află în partea

inferioară a punţii. Gradul 4: toate reflexele de mai sus abolite,

midriază fixă, flasciditate musculară şi semnulBabinski prezent bilateral. Leziunea este

situată in partea superioara a bulbului.



Astazi s-a impus pe scară internaţională Glasgow

Coma Scale (Teasdale si Jennett, 1974) care:Presupune manevre clinice foarte simple

Asigură o acurateţe suficientă în evaluarea

comelor, indiferent de etiologia lorPermite compararea numerică a diverşilor

examinatori, eliminând factorul subiectiv

Permite testarea imediată si repetată.

• Scorul Glasgow (GCS) • Deschiderea ochilor:



• Spontan 4 • La comandă verbală 3 • La durere 2 •

Nu deschide 1• Răspuns verbal: • Orientat 5 • Confuz 4

• Cuvinte nepotrivite 3 • Sunete incomprehensibile 2 • Nu răspunde 1 • Răspuns motor: • La comandă 6 • Localizează stimulul dureros 5 • Flexie necoordonată 4 • Decorticare 3 • Decerebrare 2 • Areactiv 1

Scorul GCS are valoare evaluativă si prognostică



Scorul GCS are valoare evaluativă si prognostică.

Este uşor calculabil prin sumarea punctajului obţinut

pentru reacţia oculară (O), verbală (V) şi motorie(M):

Normal: 15 puncte

Coma: < 8 puncte Gradul 1: 7-8 puncte

Gradul 2: 5-6 puncte

Gradul 3: 4 puncte Gradul 4: 3 puncte (total areactiv, O1,V1,M1).



Diagnostic diferenţial

Sindromul locked-in

Mutismul akinetic

Catatonia

Starea vegetativa prelungita



Locked - in syndrome

constienţa păstrată

tetraplegie, paralizii ale nervilor cranieni

poate comunica doar prin clipire şi mişcarea ochilorpe verticală

cauze: leziuni pontine prin infarct, hemoragie,demielinizare, tumori,intoxicatii



Mutismul akinetic

aparenţă de bolnav conştient

nu vorbeşte

este imobil

nu este paralizat

Etiologie: leziuni bilaterale in lobii frontali, tulburăriale corelaţiei între sistemul limbic şi cortex, leziuni

ale substanţei cenuşii profunde din diencefal.



Catatonia

Apare în boli psihice : boli afective sau în psihozeorganice ( alcoolism, encefalite, intoxicaţii)

Stare de constiinţă păstrată Decubit, imobilitate,

Îşi reaminteste episodul

Incontinenţă.



3.2.Starea vegetativă prelungită (SVP)

SVP = starea care survine la unii pacienţi aflaţi incomă, care se caracterizează prin perioade încare ochii rămân deschişi, dar, pe o perioadă

≥1 lună, nu există nici o dovadă căExistă conştiinţa de sine sau a mediului

Interacţiune cu ceilalţi

Înţelegere sau exprimare lingvistică.



Moartea cerebrală

Moartea cerebrală = dispariţia tuturor funcţiilorsistemului nervos central, inclusiv cele aletrunchiului cerebral.



Etiopatogenie

În cazul unei injurii severe a sistemului nervoscentral (prin traumatism, hipoxie, hemoragie,ischemie, proces înlocuitor de spaţiu), sedeclanşează o serie de verigi fiziopatologice

care pot duce în final la moarte cerebrală:edem cerebralcresterea presiunii intracraniene (eventual cu

efect de masă) herniere cerebrala, cu modificari circulatorii şi

funcţionale importante.



Clinic, apar pierderea conştiinţei, insuficienţărespiratorie, cu accentuarea în cerc vicios ahipertensiunii intracraniene şi a ischemieicerebrale.

În final

este abolită funcţia cerebrală, cu aplatizareatraseului EEG

este suprimată circulaţia cerebrală, cu leziunineuronale de autoliza.



Criteriile de diagnostic ale morţii cerebrale

American Academy of Neurology (1995)1. Stare de comă2. Cunoaşterea cauzei de comă 3. Excluderea unor cauze reversibile de comă: hipotermie, intoxicaţii

medicamentoase, tulburări hidro-electrolitice, tulburări endocrine4. Absenţa reflexelor de trunchi cerebral (ciliar, cornean, fotomotor, oculocefalogir,

oculovestibular, tuse, deglutiţie, vomă, absenţa clipitului, absenţa mişcăriloroculare spontane sau provocate, pupile in poziţie intermediară sau dilatate)

5. Absenţa răspunsului motor6. Apnee7. Evaluarea pacientului trebuie repetată la 6 ore, cu menţinerea diagnosticului

8. Testele adiţionale paraclinice sunt necesare doar cand examinarea clinică nu estepe deplin concludentă.



Practic, după Prof. Constantin Arseni, hipotonia şilipsa de transparenţă a corneei = leziunea a cuprinsteritoriul bulbo-medular al trigemenului = moarte

cerebrală.



• Cefalee: durere de cap de lunga durata, tenace;

•Cefalalgie – durere de cap de scurta durara.

• Cefaleea insotita de varsaturi fara senzatie de greata are

semnificatia unor afectiuni severe:

• -Meningite si meningoencefalite (febra);

•

-Accidente vasculare cerebrale;

• -Sindrom de hipertensiune intracraniana (Tumori).

1. Febra;



2. Anoxia;

3. Spondiloza cervicala;

4. Tumori cu diverse localizari;

5. Dependenta de cafea;

6. Anemii sau policitemii;

7. Uremia;

8. Boli hepatice;

9. Fumat (monoxidul de carbon);

10. Afectiuni dentare.

11. .B. Paget;

12. Tulburari de refractie;

13. HTA;14. Hipoxia;

15. Leziuni oculare sau ale urechii medii;



Migrena

a. Faza prodromala (iritabilitate, insomnie);

b. Aura: scotoame; tulburari motorii,

senzitive; durata 30min (peste aceasta limita

alte afectiuni AVC, tumori);

c. Cefalee:-hemicranie;

-greturi, fotofobie, fonofobie, durata

variabila ore, zile, cedeaza progresiv.N.B Aspectul neuroimagistic este normal.

M difi il ii l



Modificarile starii mentale

1. Iluziile- perceptii deformate ale fiintelor, lucrurilor siobiectelor reale (perceptii false cu obiect). Apar in: Boliinfectocontagioase (febra), Schizofrenie

2. Halucinatiile- perceptii ireale fara obiect.

a. Vizuale (scantei) – nevroze, psihopatii;b. Gustative si olfactive – epilepsie;c. Tactile (intepaturi) – alcoolism;d. Auditive (voci, cantece) – schizofrenie.

3. Anxietatea - stare de teama, frica continua nejustificatainsotita de tulburari vegetative (transpiratii, palpitatii etc). – Apare in: surmenaj, nevroze.

• 4. Obsesia- idee dominanta absurda care pune stapanire



pe vointa individului, neputand fi inlaturata.Apare in: stari depresive, schizofrenie.

•

5. Fobia- idee obsesiva si anxietate asociata.a. Cancerofobie;b. Nozofobie (germeni);c. Agorafobie (teama de a traversa strada);d. Claustrofobie;

e. Zoofobie.• 6. Delirul - idee sau scenarii false pe care bolnavul le

traieste ca adevrate ( uneori cu agitatie psihomotorie).a. Sistematizat

- De grandoare, megalomanie etc.

- Paranoid (persecutie) – alcoolissm, schizofrenie;- Micromaniac (umilinta) – senil;

b. Nesistematizat (haotic).

TULBURĂRI DE MEMORIE • Scăderea memoriei – apare la vârstnici cu ateroscleroză, în intoxicaţii grave, la



Scăderea memoriei apare la vârstnici cu ateroscleroză, în intoxicaţii grave, la

astenici sau surmenaţi.

• Pierderea memoriei – amnezia – apare la pacienţii cu epilepsie, în caz de

traumatisme cranio-cerebrale, tumori cerebrale etc.

TULBURĂRI DE GÂNDIRE

• Bradipsihia – gândirea întârziată – apare în hipotiroidism sau în stări

depresive.

•

Obsesia – este o idee sau o imagine repetată în timp, de care pacientulnu se poate

• debarasa, deşi este conştient că situaţia nu este normală. Ea apare în

cazul unor astenii severe psihice sau poate fi un simptom al

schizofreniei.

• Delirul – este un complex de idei false, trăite de bolnav ca şi reale şi

apare în intoxicaţii, traumatisme cranio-cerebrale, tumori cerebrale,

boli psihice sau infecţii grave.



TULBURĂRI DE SENSIBILITATE ŞI DE PERCEPŢIE

• pot fi de tipul halucinaţiilor, care sunt descrise de pacient ca fiind reale dar sunt

percepţii false, vizuale, auditive, olfactive, tactile. Ele pot fi prezente în

intoxicaţii grave, infecţii severe sau în boli psihice.

TULBURĂRI DE AFECTIVITATE• Hipertimia – este o accentuare a trăirilor afective, manifestată prin euforie sau

anxietate (teamă fără cauză, încordare). Ea apare în angina pectorală, nevroze,

surmenaj, toxicomanii etc.

• Hipotimia sau apatia – constă în diminuarea sau dispariţia sensibilităţii la

suferinţă şi apare în nevroze, stări terminale ale unor boli grave.

E l l i



Examenul neurologic

• Varsta:• -Boli musculare primitive – la copii;• -AVC – adulti (HTA)• -Ateroscleroza (varstanici)• Sex:• -Tabes (barbati)• -Mistenie (femei)• Antecedente:• -Lues• -Meningite• -Alcoolism• -Traumatisme craniene etc.

1. Atitudinea - B. Parkinson; Meningita



1. Atitudinea B. Parkinson; Meningita

2. Echlibrul static

• - Proba Romberg

3. Echlibrul dinamic (mersul):• Mersul antalgic apare din cauza unor dureri şi este întâlnit în boli reumatice sau în



• Mersul antalgic – apare din cauza unor dureri şi este întâlnit în boli reumatice sau însuferinţele nervului sciatic.

• Mersul rigid – apare la aterosclerotici sau în b. Parkinson şi este un mers cu paşimici.

•Mersul dezordonat – apare în coree, complicaţie neurologică din RPA.

• Mersul cosit – apare în hemipareze spastice şi membrul descrie un arc de cerc întimpul mersului.

• Mersul talonat – ataxic, pe călcâie, apare în sifilisul cu localizare la măduva spinării, tabes.

• Mersul stepat – apare în paralizia de sciatic popliteu extern.

•

Mersul legănat, de raţă – apare în miopatiile grave.• Mersul ataxic – apare în afecţiunile cerebeloase şi pacientul merge încet cu

picioarele depărtate şi cu privirea în jos.

• Mersul ebrios – apare în intoxicaţiile acute cu alcool cu barbiturice, în sindroamelecerebeloase.

• Mersul adinamic – miastenia gravis, b. Addison, neoplazii în faze terminale.

• Mersul spasmodic (greoi, rigid, taraste picioarele) -Scleroza multipla;• Mersul dansant (topaind) -Coree;• Mersul parkinsonian (fuge de centrul de greutate)• Mersul tarat ( cu varfurile) -isterie



• 3. Motilitatea voluntara

a. Miscarile spontane;

b. Amplitudinea miscarilor;

c. Forta musculara;

d. Paralizii:-monoplegie (pareza);

-hemiplegie (pareza);

-paraplegie (pareza)

-tertaplegie (pareza);

• 4. Coordonarea miscarilor (sensibilitatea profunda proprioceptiva )



• a. Ataxia cerebeloasa

• - dismetrie cu hipermetrie;

•

- asinergie;• - adiadococinezie;

• - tremuratura cerebeloasa;

• - tulburari de scris;

• - de mers.

• b. Ataxia tabetica

• - mers talonat;

• - dismetrie (cand inchide ochii)

• - Romberg nesistematizat;

• - ROT (abolite).•

• 5 Reflexele



• 5. Reflexele

a. Cutanate

-Palmomentonier (piramidal, sd. Pseudobulbar,EH);

-Abdominale (leziuni piramidale);

-Babinski (leziuni piramidale;b. Osteotendinoase

-Rotulian

-Achilian

-Diminuate (abolite) -tabes; polinevrite; avc

-Exagerate -Leziuni piramidale;

EXAMINAREA REFLEXELOR:Reflexul neurologic depinde de arcul care se formează din calea eferentă care

pleacă de la receptorul stimulat şi calea aferentă care activează efectorul



pleacă de la receptorul stimulat şi calea aferentă care activează efectorulprecum şi comunicarea dintre aceste componente

Reflexele pot fi exagerate , diminuate sau absente.

Ex: reflexul rotulian- se solicită pacientului să-şi prindă degetele de la o mână cu celede la cealaltă mână şi să tragă puternic, timp în care medicul examinează rapidreflexul rotulian.

Leziunile medulare determină întreruperea arcului reflex şi deci abolirea reflexelor.

Reflexele osteo-tendinoase:

•

Reflexul bicipital – se execută pe braţul pacientului care este uşor flectat, cu palmaîn jos, iar medicul îşi plasează policele sau indexul la nivelul bicepsului, executând percuţia cu ciocănelul

• Refexul tricipital – se flectează antebraţul pacientului în unghi de 90% cu faţa palmară a mâinii orientată spre trunchi şi se percută tendonul tricepsului imediatdeasupra articulaţiei cotului; se urmăreşte contracţia tricepsului şi extensia

antebraţului pe braţ.• Reflexul brahio-radial – pacientul fiind în clinostatism se pune mâna pe abdomen

sau se sprijină pe coapse cu faţa palmară în jos. Medicul percută radiusul la 1,5-3cm. de articulaţia radio-carpiană şi se urmăreşte flexia şi mişcarea de supinaţie amâinii.

• Reflexul rotulian – pacientul fiind în decubit dorsal cu genunchii uşor flectaţi, medicul susţine ambele membre la nivelul spaţiului popliteu ţi percută tendonul

rotulei imediat dedesupt



rotulei imediat dedesupt.

• Reflexul achilian – se poate efectua în 2 moduri. Cu pacient culcat în decubit, se

pune membrul de examinat flectat pe genunchi rotat exterior, cu piciorul flectat pe

gambă la un unghi de 90%. sau cu pacient aşezat în genunchi pe un scaun sau pat cu picioarele flectate la fel. Se percută tendonul lui Achile şi normal se produce flexia

plantară din articulaţia tibio-tarsiană.

• Reflexele abdominale – se efectuează cu un beţişor învelit în vată atingând

abdomenul deasupra şi dedesupt de ombilic, simetric, urmărind contracţia

musculaturii.• Reflexul plantar – se trasează cu o cheie o linie curbă pe faţa plantară a piciorului,

de la călcâi spre haluce

• Normal se produce flexia halucelui. In caz de leziuni ale neuronului central, în come

sau după crize comiţiale, apare extensia halucelui şi desfacerea degetelor în evantai,

semn numit Babinski



• 5. Reflexele -Clonusul rotulian.

• 6. Reflexele pupilare



6. Reflexele pupilare

a. Fotomotor;

b. De acomodare la distanta;

• 7. Sensibilitatea

a. Subiectiv:

-Parestezii (nevrite);

-Dureri (etilism);b. Obiectiv: -Tactila; Termica; Dureroasa, profunda.

Disociatia siringomielinica: -Pierderea s. termice + Pastrarea celei

profunde.

Disociatia tabetica: Pierderea celei profunde + Pastrarea termice.



MIŞCĂRILE INVOLUNTARE:



• Fasciculaţiile şi fibrilaţiile musculare sunt contracţii rapide, limitate la suprafaţa muşchilor, fiind determinate de intoxicaţii endo (insuficienţa hepatică, insuficienţa renală decompensată, insuficienţa respiratorie etc) sau exogene.

• Tremurăturile – sunt oscilaţii ale extremităţilor corpului. Ele pot fi fine, rapide,mai ales la nivelul membrelor superioare, în caz de alcoolism, consum excesiv decafea, în hipertiroidism sau în emoţii, intoxicaţii cu plumb, aresenic, mercur, b.Basedow, scleroza în plăci. Tremurăturile din Parkinson sunt rare, apar numai înrepaus şi sunt mai frecvente la nivelul capului şi membrelor superioare. Inencefalopatia portală şi insuficienţa hepatică apar tremurături mai ample şi rare, ca bătăile aripilor de pasăre, fiind denumite flapping-tremor.

• Mişcările atetozice – sunt mişcări lente, permanente şi apar în boli ale nucleilor bazali ale creierului (boala Wilson sau degenerescenţa hepatolenticulară) .

• Mişcările coreice – sunt mişcări ample, involuntare, rapide, aritmice şi de scurtă durată şi apar în leziuni cerebrale din cadrul RPA, în encefalite, etc.

• Convulsiile – sunt contracţii intermitente ale muşchilor, cu o durată variabilă. Ele pot fi tonice şi produc rigiditatea segmentelor interesate sau pot fi clonice, când produc mişcări violente, ample, dezordonatate ale întregului corp. Ele pot fi şi mixte, tonico-clonice. Apar în epilepsie, hipertensiunea intracraniană, tulburări metabolice sau vasculare cu răsunet pe creier sau în intoxicaţii exogene.

• Contractura permanentă – tetanos, tetanie, turbare, afecţiuni cerebrale, isterie.



• Afazia: imposibilitatea de a exprima sau intelege cuvintele scrisesau vorbite.

a. Motorie (inexprimare);

b. Senzoriala (nu intelege).

• Disartria: articularea dificila a cuvintelor;

• Altele:

• -Disfonia;

• -Sigmatismul - s”, “z”, “t”, “t”, “s”, “j”, “ci”, “ce”

• -Dislalia.

Sindromul meningean



Cauze:-Meningite;-Hemoragie menigee.

Simptome:

-Cefalee;

-Varsaturi;-Fotofobie.

Obiectiv:

-Redoarea de ceafa;-S. Kernig (ridicarea membrelor inferioare intinse gambele se

flecteaza;-S. Brudzinski (flexia cefei este urmata de flexia membrelor.-Disociatia puls temperatura.

semiologie neuro-musc.pptx

Documents