t dinu politici antiinflationiste.docx

8/13/2019 T Dinu Politici Antiinflationiste.docx

http://slidepdf.com/reader/full/t-dinu-politici-antiinflationistedocx 1/61

1

UNIVERSITATEA “BABEŞ-BOLYAI” CLUJ-NAPOCA

FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE ŞI

GESTIUNEA AFACERILOR

Lucrare de Licenţă

Coordonator ştiinţific

Lect. Dr. Flavius Ioan Rovinaru

Student

Ţepurlan Dinu

2012



2

UNIVERSITATEA “BABEŞ-BOLYAI” CLUJ-NAPOCA

FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE ŞI

GESTIUNEA AFACERILOR

Lucrare de Licenţă EVOLUŢIA INFLAŢIEI

în România în perioada 2005 – 2008

Coordonator ştiinţific

Lect. Dr. Flavius Ioan Rovinaru

Student

Ţepurlan Dinu

2012



3

Lista figurilor

Fig 1. Spirala inflaţionista ............................................................................................ 8

Fig 2. Curba Phillips………...………………………………………………………... 9 Fig 3. Curba Phillips 1948 – 2008 SUA.....................................................................10

Fig 4. Curba Phillips 1948 – 2008 SUA.......................................................................11

Tab 1. Evoluţia salariului mediu şi a inflaţiei între 1950-1989................................... 18

Tab 2: Evoluţia ratelor anuale ale inflaţiei între anii 1991-1997 .................................19

Fig 5 : Evoluţia inflaţiei în România, Ungaria şi Polonia............................................20

Tab 4. Evoluţia inflaţiei în perioada 1990-2007.......................................................... 21

Fig 6. Evolutia inflaţiei medii anuale 2000 – 2012......................................................23

Fig 7. Previziuni privind evoluţia inflaţiei pe trimestr e pentru 2005 – 2006.............. 24

Fig 8. Tintele de inflatie in Romania........................................................................... 25

Fig 9. Previziuni privind evolutia inflatiei in Romania............................................... 26

Fig 10. Rata Inflaţiei sept 2005- sept 2006 .................................................................27

Fig 11. Previziuni privind evolutia inflatiei 2000- 2008 .............................................28

Fig 12. Previziuni privind evoluţia inflaţiei pentru 2009-2010.................................. 31

Fig 13. Previzuni privind evoluţia inflţiei 2010 – 2011 ..............................................32

Fig 14. Evoluţia inflaţiei 2006 – 2010 ........................................................................33

Fig 15. Rata anuala a inflaţiei, contribuţia la rata inflaţiei 2011..................................35

Fig 16. Evoluţia inflaţiei pe perioada 2006 – 2011…………………………………..36

Fig 17. Previziuni privind evolutia inflatiei 2012 – 2013 ...........................................37

Fig 18: Evoluţia inflaţiei in Polonia între 1999-2003.................................................. 39

Fig 19. Polonia: Rata anuală a inflaţiei şi ţinta de inflaţie ..........................................40

Fig 21. Evoluţia ratei inflaţiei în Polonia pentru perioada 20.10-2012....................... 43

Fig 22. Grafic privind evoluţia inflaţiei în Polonia 2011.............................................43

Fig 23. Inflaţia in Polonia in 2012............................................................................. 44

Fig 24. Folosirea dobânzilor BCE pentru menţinerea sub control a inflaţiei ………. 48

Fig 25. Deficitele bugetare în zona euro pentru perioada 1992-2009 exprimată în

procente din PIB …………………………………………………………………..…49

Fig. 26 Proiecţia inflaţiei anuale a IPC şi intervalul de incertitudine asociat............. 56



4

INTRODUCERE

Inflația reprezintă un fenomen economico-social complex, cu aspecte variate,

devenit persistent pretutindeni în lume. Putem afirma că nu există mecanism

economic pe care acest fenomen să nu-l afecteze. Tema inflaţiei a fost dezbătută de

numeroşi specialişti în domeniu, aceştia încercând să dea o definiţie fenomenului, să

găsească cauzele apariţiei acesteia şi formele de manifestare. O definiţie general

satisfăcătoare a inflaţiei nu a fost încă acceptată, fiecare din ele scoate în evidenţă atât

aspecte diferite, cât şi un aspect comun, şi anume că inflaţia se face cunoscută prin

bani şi prin preţ la nivel de consumator, şi prin dezechilibre cronice la nivel

macroeconomic. Inflaţia are o istorie îndelungată, procesul inflaţionist s-a manifestat

cu mult timp înainte ca ştiinţa economică să fi apărut. Ea a evoluat de-a lungul

secolelor cu intensităţi inegale şi cu schimbări de sens.

În sens restrâns afirmăm că inflaţia este legată de bani, iar observarea şi studiul

aprofundat al inflaţiei, încep odată cu apariţia lor. Lucrarea de faţă încearcă să descrie

pe scurt importanţa şi implicaţiile conceptului de inflaţie, principalele politici

anitiinflaţioniste adoptate şi să analizeze urmările lor.

Lucrarea are la bază analiza inflaţiei şi a politicilor antiinflaţioniste concretizat

printr-un studiu de caz: ,,Evoluţia inflaţiei şi politicile antiinflaţioniste din

România şi Polonia”. La redactarea acestei lucrări am luat în considerare şi

o analiză comparativă a inflaţiei la nivelul Uniunii Europene.

Primul capitol al lucrării „Delimitări conceptuale” tratează conceptul de inflaţie

prin prezentarea definiţiei acesteia, formele inflaţiei precum şi indicatorii care

ajută la măsurarea fenomenului. Sunt subliniate deasemenea cauzele care

duc la declanşarea şi derularea fenomenului inflaţionist şi câteva efecte economice şi

sociale. În finalul capitolului am prezentat relaţia care există între inflaţie şi şomaj,relaţie exprimată cu ajutorul curbei Phillips, deasemenea am analizat totodată şi

aplicabilitatea în prezent a acestui concept.



5

1. Delimitări conceptuale

1.1. Definirea inflaţiei

Fenomenul inflaționist s-a făcut simțit în viața oamenilor încă de la începuturi

sub diverse forme, care au afectat într-o mare măsură bunul mers al vieții economice,

sociale și politice. Etimologia termenului inflație provine din latinescul inflatio, ce

semnifică – în sens primar – umflătură, iar sub aspectul care ne interesează – maladie

a unui sistem economic.

În literatura de specialitate, inflaţia se defineşte ca fiind o creştere generalizată a

preţurilor în condiţiile în care puterea de cumpărare a actorilor pe piaţă (inclusiv a populaţiei), scade. Acest lucru se exprimă în termeni monetari prin faptul că preţul

bunurilor şi serviciilor cresc, cantitatea de bani creşte iar puterea de cumpărare a unei

unităţi monetare scade. Pierre Bezbakh în lucrarea sa Inflaţie, dezinflaţie, deflaţie

afirmă că inflaţia este un proces de creştere cumulativă şi autoîntreţinută al nivelului

general al preţurilor 1 . Intradevăr, inflaţia este oriunde şi oricând un fenomen

esenţialmente monetar 2. Se spune ca Lenin ar fi declarat că modalitatea cea mai bună

de a distuge sistemul capitalist este de a devaloriza moneda. Prin întreţinerea unuicontinuu proces inflaţionist statele pot confisca in mod secret şi neobservat, o parte

importantă a averii propriilor cetaţeni3.

Trebuie reţinut faptul că nu orice creştere a preţurilor poate fi considerată a fi

inflaţie. Pentru a vorbi de inflaţie, mai întâi creşterea preţurilor trebuie să fie anormală,

foarte puternică, în comparaţie cu un sistem de referinţă socotit normal, caracteristic

stării de stabilitate monetară. Apoi această creştere trebuie să fie permanentă. Nu pot

fi luate în discuţie creşterile conjuncturale determinate de factori sezonieri,

întâmplători.

1

Pierre Bezbakh, Inflatie, dezinflatie, deflatie Ed.Humaintas 19922 Milton Friedman, The New Palgrave Dictinoary of Economics3 John Maynard Keynes, The Economic Consequences of the Peace, (p. 235-6)

http://ro.wikipedia.org/wiki/John_Maynard_Keynes

http://ro.wikipedia.org/wiki/John_Maynard_Keynes



6

1.2 Formele inflaţiei

1.2.1. Teoria cantitativă a banilor

Explicarea cea mai simplă a inflaţiei duce la afirmaţia că orce creştere a

cantităţii de bani superioară sporirii producţiei reale se va traduce printr -o ajustare în

sensul majorării ansamblului preţurilor astfel încât valoarea globală a schimburilor să

fie egală cu cea a noii cantităţi de bani aflată în circulaţie. Forma matematică curentă

a acestei teorii este:

M x V = P x T ,

unde,

M – Masa monetarăV – Viteza de circulaţie a banilor

P – Nivelul general al preţurilor

T – Volumul tr anzacţiilor ce urmează a fi asigurat

Din formula de mai sus putem desprinde două concluzii esenţiale şi anume

Nivelul preţurilor este direct proporţional cu cantitatea de bani existentă în

circulaţie.

Puterea de cumpărare a unităţii monetare este invers proporţională cu

cantitatea de bani din circulaţie.

Pentru a putea înţelege această teorie, este important să amintim că banii se

deosebesc fundamental de bunurile obişnuite, de exemplu maşini sau pâine. Avem

nevoie de pâine să mâncam şi de maşini să călătorim. Dar de bani avem nevoie numai

pntru că ei ne ajută să cumpăram pâine sau maşini4. Dacă preţurile sunt acum de 20 de

ori mai mari decât acum un an, este evident că oamenii au nevoie de 20 de ori mai

mulţi bani pentru a cumpăra aceleaşi cantităţi de bunuri şi servicii. Esenţa teorii

cantitative a banilor constă în această: cererea de monedă creşte direct proporţional cu

nivelul preţurilor.

În cazul unui aparat de producţie care nu poate să răspundă la amplificarea

cererii, variaţia preţurilor va fi proporţională cu fluctuaţia masei monetare. David

Hume arăta întradevăr că în situaţia în care cantitatea de bani s-ar dubla printr-un

miracol în timpul nopţii, preţurile s-ar multiplica şi ele de două ori în următoarea zi.

4 Paul A. Samuelson, Economie , Ed. Teora 2000, pag 721



7

În scopul menţinerii sau suplimentării profiturilor, al finanţării cheltuielilor

publice sau a echilibrării balanţei de plăţi statul emite – suplimentar o anumită

cantitate de hârtie – monedă, în proporţie mai mare decât cea a creşterii PNB.

1.2.2. Inflaţia prin cerere

Inflaţia prin cerere se traduce prin faptul că preţurile cresc prin intermediul

fluxului ascendent al cererii. Însa, surplusul de cerere nu poate să provină decât din

creşterea necontrolată a mijloacelor de plată puse la dispoziţia celor care formează

cererea. Adevărata specificitate a inflaţiei prin cerere constă în afirmaţia că emisiunea

monetară, oricare ar fi mărimea ei, nu va fi inflaţionistă decât în măsura în care

aparatul de producţie nu poate să răspundă la creşterea cererii. Ajustarea oferta-cerere

se realizează prin preţuri, în loc să se facă prin cantităţi.5 Creştera preţurilor nu va

apărea decât în măsura în care capacităţile de producţe în oameni, utilaje, sunt

întrebuinţate pe deplin ,iar importul nu poate compensa insuficienţa ofertei interne.

Inflaţia prin cerere este un fenomen de creştere a preţurilor provocat de o situaţie de

dezechilibru între cererea solvabilă prea mare în raport cu oferta la un anumit preţ.

Pentru egalizarea cantităţilor cerute cu cele oferite, preţurile cresc6.

1.2.3. Inflaţia pr in costuri

Ideea de bază a explicării inflaţiei prin costurile de producţie este aceea că

inflaţia provine dintr -o creştere a remunerării factorilor de producţie superioară

sporirii productivităţii lor. Sub presiunea sindicatelor încurajate de nivelul folosirii

forţei de muncă, ecartul drepturilor salariale va depăşi ritmul productivităţii muncii,

iar că urmare va avea loc o sporire a costurilor unitare – ceea ce se va reflecta, desigur

în preţurile practicate de agenţii economici. E suficient apoi să se dorească slarii

ajustate la creşterea de preţuri, pentru ca procesul să se desfăşoare în toată amploarealui 7. Asfel se verifică ipoteza spiralei inflaţioniste (spirala salarii – preţuri, acceptată

de majoritatea economiştilor) :

5 Pierre Bezbakh, Inflatie, dezinflatie, deflatie Ed.Humaintas 1992, pag 50 - 516 Bremond, J., Gelean, A., Dicţionar economic şi social: 100 articole tematice, 1500 definiţii , Ed.

Expert, Bucureşti, 1995, p. 180 7 Ciobanu, Gh., Popescu, Gh., Macroeconomie – curs universitar , Editura Imprimeria Ardealul, Cluj- Napoca, 2012, p. 219



8

Fig 1. Spirala inflaţionista

Sursa: Ciobanu, Gh., Popescu, Gh., Macroeconomie – curs universitar , Editura Imprimeria

Ardealul, Cluj-Napoca

Firmele, pentru a evita mişcările sociale şi confruntările, preferă să ridice

moderat salariile, pe măsura ce preţurile şi costul vieţii urcă.

Aşa numita dilemă: ori inflaţie, ori şomaj8, s-a transformat în creştere a ambelor

dezechilibre macroeconomice. O anumită perioadă de timp s-a crezut că unul dincosturile reducerii şomajului este creşterea ratei inflaţiei.

Şomajul este o stare negativă a populaţiei active, care nu găseşte locuri de

muncă din cauza dereglării relaţiei dintre dezvoltarea economiei ca sursă a cererii de

muncă şi evoluţiei populaţiei ca sursă a ofertei de muncă. În condiţiile contemporane,

şomajul este considerat un dezechilibru între cererea globală de muncă şi oferta

globală de muncă.9

În conformitate cu Biroul Internaţional de Muncă (BIM), şomerii sunt acele persoane care au vârsta de peste 15 ani, care respectă următoarele criterii: nu au un loc

de muncă şi nu desfăşoară o activitate în scopul obţinerii unor venituri; sunt în

căutarea unui loc de muncă; sunt disponibili începerii lucrului dacă şi-ar găsi imediat

un loc de muncă.

8 Postelnicu, Gh, Macroeconomie, Ed. Napoca Star, Cluj-Napoca, 1997, p. 2679 Popescu, C., Gavrilă, I., Ciucur, D., o p. Cit ., p. 567



9

1.3. CURBA PHIL IPS

La sfârşitul anilor 1950, Alban William Phillips, a publicat un studiu statistic în

care stabilea o corelaţie inversă între variaţiile salariilor nominale şi rata şomajului,

constatată în decurs de aproape un secol (1861 - 1957), în Marea Britanie. Phillips a

arătat în plan empiric, ca în toată această perioadă , salariile nominale au crescut cu

atât mai repede cu cât forţa de muncă era utilizată mai deplin, că ele au rămas stabile

pentru o rata a şomajului egală aproximativ cu 5%, şi au avut tendinţa să scadă atunci

când rata şomajului era mai ridicată. Astfel când rata inflației crește, rata șomajului

scade, deoarece creşterea prețurilor stimulează activitățile economice, creșterea

ocupării forței de muncă și atenuarea șomajului. Invers, atunci când rata inflației

scade, se înregistrează o creștere a ratei șomajului, agenții economici nefiind interesațiîn extinderea activității. De aici ar rezulta concluzia conform căreia lupta împotriva

șomajului ar necesita, într -o anumită proporție, inflație; la rândul ei, combaterea

accentuării fenomenului inflaționist ar pr esupune, într-o anumită măsură, șomaj, care

atenuează posibilitățile de cumpărare și urcare a prețurilor.10

Fig 2. Curba Phillips

Sursa: Ciobanu, Gh., Popescu, Gh, Macroeconomie,Ed. Imprimeria Ardealul, Cluj-Napoca,

2012

Curba Phillips a influienţat profund gândirea economică. Nu numai că se face

referire la ea în majoritatea cărţilor de economie, dar este adusă în discuţie şi în cadrul

dezbaterilor politicii monetare.

10 http://ro.wikipedia.org/wiki/Curba_Phillips



10

1.4. Deflaţie şi dezinflaţie

Deflaţia este un fenomen economic care reprezintă opusul inflaţiei, caracterizat

prin scăderea preţurilor bunurilor și serviciilor. Acest fenomen are consecințe asupra

unei economii naționale la fel de grave ca și inflaţia. El poate fi determinat, în

principal, prin reducerea masei monetare și a creditului11.

Potrivit lui Robert J. Barro12, deflația reprezintă o scădere a indecelui general al

prețurilor într -o perioadă de timp. Deseori, deflația este cauzată de o reducere a ofertei

de bani sau de o restrângere a creditului. Deflația poate fi de asemenea cauzată de o

restrângere a cheltuielilor, fie din partea guvernului, fie din partea agenților economici,

sau a investițiilor dintr -o economie. Deflația are de multe ori efect creșterea numărului

șomerilor, întrucât cererea de bunuri și servicii în economie scade, pe fondul

deficitului de lichidități. Deasemeni deflaţia poate fi consecinţ consolidării

economoce, creşterii economice, sau a creşterii ratigului de ţară. O consecinţa firească

este creşterea monedei naţionale în raport cu principalele valute.13

Dezinflaţia

Dezinflaţia este o scădere a ratei inflaţiei - o încetinire a ratei de creştere a

nivelului general al preţurilor. Dezinflaţia apare pentu o perioadă scurtă de timp.

1.5. Măsurarea Inflaţiei

În ceea ce privesc metodele de măsurare a inflaţiei, principalele variabile

utilizate în acest sens sunt preţurile 14. Cea mai utilizată unitate de măsură a inflaţiei

este indicele preţurilor de consum. El măsoară preţul achiziţionării în diferite

momente, a unui coş standard de produse. Coşul pieţei include preţurile produselor

alimentare, îmbrăcămintei, locuinţei, combustibililor, transportului, asistenţeimedicale, serviciilor educaţionale şi ale altor bunuri şi servicii necesare traiului de zi

cu zi15.

Indicele preţurilor de producţie (IPP): măsoară evoluţia preţurilor în stadiile

anterioare consumului final, respectiv preţurile materiior prime, al semifabricatelor şi

11 http://ro.wikipedia.org/wiki/Defla%C8%9Bie12 Profesor de economie al Universităţii Harvard 13 Robert J. Barro, Vittorio Grilli, Ed. Palgrave Macmillan 2007, European Macroeconomics14

Macroeconomie, Cocioc Paul, Popescu Gheorghe, Bodea Gabriela etc., Ed. Risoprint, Cluj Napoca,200915 Paul A. Samuelson, Economie, Ed. Teora 2000, pag 684



11

ale produselor finite înainte de a fi livrate pe piaţă. Arată nivelul preţurilor practicate

de angrosişti sau producători. Datorită gradului ridicat de detaliere este larg folosit de

căatre întreprinderi.

Indicele general al preţurilor (IGP) măsoară evoluţia tuturor preţurilor dintr -o

economie, respectiv atât a preţurilor bunurilor consumate de către gospodării cât şi a

preţurilor bunurilor care intră în procesele de producţie.

Deflatorul PIB: măsoară evoluţia a două elemente pe o perioadă determinată de

timp: preţurile bunurilor incluse în PIB şi puterea de cumpărare a banilor. Este

raportul dintre PIB nomial 16 şi PIB real 17 . Reflectă cât din creşterea/scăderea

produsului intern brut se datorează evoluţiei preţurilor.

În România, măsurarea inflaţiei se face cu ajutorul indicelui preţului de consum

(IPC) de tip Laspeyres, după relaţia18:

unde: q = cantitatea de bunuri

p = preţurile unitare

i = ponderea în care fiecare grupă de mărfuri o deţine în bugetele de familie

ale salariaţilor

0,1 = perioadă de bază, respectiv perioadă curentă

Rata inflaţiei = IPC-100

Indicele Laspeyres arată care a fost influenţa preţurilor în condiţiile în carestructura cantitativă rămâne constantă în perioada curentă. Indicele dă posibilitatea

unei comparabilităţi în timp „indicând limita superioară a modificării relative a

preţurilor, ceea ce înseamnă că arată cu câte procente au crescut cel mult sau au scăzut

16 Valoarea tuturor bunurilor şi serviciilor finale, produse intr -o economie intr-o anumită perioadă detimp. Acest indicator este folosit pentru a măsura activitatea economică dintr -o ţară. 17

Valoare bunurilor şi serviciilor finale, produse intr -o economie intr-o anumită perioadă, ajustată cucreşterea preţurilor. PIB real este folosit pentru a masura creşterea economică a unei ţari. 18 Ploae, V., Economie Politică – Macroeconomie, Ed. Ex Ponto, Constanţa 1999, p. 130

100

1

00

1

01

n

i

ii

n

i

ii

pq

pq

IPC



12

cel puţin preţurile.”19 Deşi acest indice se foloseşte foarte mult în statistică, el are

următoarele neajunsuri:

menţine constantă gruparea bunurilor din perioada de referinţă. Dacă preţurile

relative ale bunurilor s-au modificat în perioada de inflaţie, atunci firmele şi

gospodăriile vor cere cantităţi mai mici din bunurile care au devenit relativ mai

scumpe şi cantităţi mai mari din cele care au devenit mai ieftine. În raport cu variaţiile

efective ale pr eţurilor, indicele Laspeyres supraestimează creşterea nivelului general

al preţurilor;

nu ia în considerare bunurile noi ce pot apărea pe piaţă pentru prima oară după

perioada de referinţă. El nu cuprinde nici bunurile pentru care nu există interes în

perioada curentă.

În Uniunea Europeană, inflaţia se calculează după un indice de preţ clasic de tip

Laspeyres de forma:20

Unde:

= ponderea fiecărui sortiment în „coşul e bunuri” din perioada de bază

= indicele elementar al preţurilor fiecărei grupe sortimentale care intră încalculul indicelui general.

Ţinând cont de valorile înregistrate în indicatorii luaţi în considerare, în

economie există următoarele forme ale inflaţiei:21

Inflaţia latentă (târâtoare): se caracterizează prin creşterea anuală a preţurilor cu

un procent de 3 – 4 %.

Inflaţia deschisă (moderată): caracterizată prin creşterea generalizată a

preţurilor de 5 – 10 %.Inflaţia galopantă: specific ţărilor cu o economie în stare de tranziţie,

caracterizată prin creşterea generalizată e preţurilor annual cu peste 10%.

Megainflaţia: caracterizată de creşteri anuale a preţurilor cuprinse între 100%

şi 500%, reprezentativă şi ţării noastre în perioada imediat următoare anilor 1990,

când r ata medie anuală a inflaţiei a ajuns şi la 395 % în 1993

19

Baron, T., Statistică teoretică şi practică, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1999, p. 35720 Popescu, C., Gavrilă, I., Ciucur, D., Op. Cit ., p. 62021 D. Ciucur, I. Gavrilă, C. Popescu, Economie - manual universitar,Editura Economică,Bucureşti,1999

n

i

pi

i I W IPC 1

0

iW 0

pi

I



13

Hiperinflaţia: prezintă creşteri accentuate ale preţurilor într -un an depăşind

valoarea de 500%

Mecanismul inflaţionist este bazat pe trei etape de desfăşurare: declanşarea

inflaţiei, desfăşurarea inflaţiei şi stingerea inflaţionistă. Declanşarea inflaţiei este datorată unui întreg set de factori determinanţi (recoltă

slabă, catastrof e naturale, situaţii de conflict, etc) are câteva etape: tensiunea

inflaţionista dată de apariţia dezechilibrelor între natura cererii şi ofertei de pe piaţă;

presiunea inflaţionistă manifestată asupra preţurilor şi şocul inflaţionist.

Desfăşurarea inflaţiei este reprezentată de etapa amplificatoare a fenomenului o

dată ce acesta apare într -o economie, alimentat de cerer ea de monedă, revedicări

salariale, connjunctura naţională şi internaţională de pe piaţă. Stingerea fenomenului este etapa în care evoluţia inflaţionistă îşi încetineşte

efectele sau le stopează datorită măsurilor implementate de statele în cauză.

1.6. I nf laţia - fenomen structural

Încercările de explicare a inflaţiei prin cerere şi prin costuri, conţin fiecare,

luate individual, o parte de adevăr. Mai mult ele se pot completa reciproc, însă pentru

a realiza o analiză coerentă a procesului inflaţionist, prezintă incovenientul de a nusitua inflaţia în contextul evoluţiei sistemului economic în care ea apare. Inflaţia va

apărea deci nu ca produsul dereglărilor trecătoare ale unei economii atemporale şi

abstracte, nici ca efectul unei proaste gestiuni din partea autorităţilor monetare, ci ca

un fenomen legat de structurile capitalismului mondial, şi ale componentelor sale

naţionale. Funcţionarea ţărilor capitaliste dezvoltate este subordonată unor reguli

diferite de cele care guvernau aceleaş societăţi deceniile trecute, şi de aici rezidă

explicaţia inflaţiei, ca fenomen structural. Inflaţia nu ar fi deci consecinţa unei proaste funcţionări a economiei, perturbând o stare normală a unui nivel mediu de

preţuri stabile, aceste dereglări fiind provocate de o emisiune monetară prea mare, sau

remuneraţii excesive, de o cerere abundentă, sau de unele şocuri exogene accidentale.

Dacă se ţine seama de toate aceste elemente, se constată ca ele nu sunt

independente unul de altul, ci dimpotrivă, constituie un tot coerent. Cu alte cuvinte

inflaţia trebuie privită ca un factor inerent unui nou mod de reglare a economiei.



14

1.7. Efectele inflaţiei

Deşi inflaţia controlată poate avea şi efecte pozitive, ea rămâne un fenomen

preponderent negativ, un factor dezorganizator al economiei, afectând direct sau

indirect întreaga societate şi economia mondială în ansamblul ei. Ea descurajează

investiţiile, favorizează specula, redistribuie veniturile, îi dezavantajează pe

consumatori prin scăderea puterii de cumpărare a banilor. Aceste efecte negative

constituie costurile sociale ale inflaţiei şi sunt suportate diferenţiat de participanţii la

viaţa economică. Cei mai afectaţi sunt consumatorii, cu venituri mici şi relativ fixe,

deoarece în perioada inflaţionistă costul vieţii creşte. Cum creşterea veniturilor, de

regulă, nu compensează rata inflaţiei, standardul de viaţă scade. Inflaţia afectează

toate sferele producţiei, datorită creşterii necontrolate a nivelului preţurilor; sistemul

bănesc se dezorganizează, întrucât interesul pentr u semnele monetare scade progresiv,

funcţiile banilor sunt şi ele afectate, sensibilizând bugetele familiale prin scăderea

puterii de cumpărare a monedei; apar mutaţii nedorite şi în sistemul creditului,

întrucât nu doar scad simţitor vânzările aferente, ci sunt afectaţi creditorii; sunt frânate

funcţiile întregului sistem bancar; investitorii nu mai sunt încurajaţi să manifeste

interes pentru activităţi de producţie – desfacere; scad veniturile bugetare – element

cât se poate de grav pentru situaţia economico-socială a oricărui stat; apar şi se

autoîntreţin distorsiuni în funcţionarea aparatului productiv; scade progresiv,

competitivitatea economiei naţionale; este perturbat sistemul de informare

macroeconomică. 22 Conform unui articol 23 , cele mai importante consecinţe ale

inflaţiei într -o economie sunt reflectate de:

Scăderea puterii de cumpărare a populaţiei, cu urmări în diminuarea nivelului de

trai, dar şi diminuarea veniturilor companiilor, rezultând într -o serie de presiunisociale manifestate în sensul măririi salariilor, alimentând astfel fenomenul denumit

“spirala inflaţionistă”

Redistribuirea veniturilor şi profiturilor reprezintă un fenomen care în perioada

de inflaţie ridicată afectează agenţii economici în dublu sens: în timp ce unii pierd şi

falimentează, alţii îşi sporesc veniturile în baza creşterilor inegale de preţ. Pe scurt

22 Ciobanu, Gh., Popescu, Gh., op cit., pp. 228 -229.23 http://www.financiarul.ro/2008/09/13/care-sunt-efectele-inflatiei/



15

alterează relaţia între debitor şi creditor. Încetinirea sau stagnarea creşterii economice

se poate datora şi tendinţei agenţilor economici de a investi diponibilităţile băneşti în

bunuri durabile neproductive.

2. STUDIU PRIVIND EVOLUŢIA INFLAŢIEI ŞI

POLITICILE INFLAŢIONISTE DIN ROMÂNIA ŞI POLONIA

În vederea realizării studiului de caz, am ales să efectuez o analiză documentară

privind evoluţia inflaţiei în România şi Polonia, de-a lungul anilor, în acest scop îmi

propun să încep prin a face o scurtă întroducere asupra inflaţiei, apoi urmând să

analizez cadrul economic-social din România de la începutul anilor 1990 şi până în

prezent, precum şi o analiză a evoluţiei inflaţiei în Polonia. Pentru partea finală voi

realiza o parte de concluzii pe baza cercetării întreprinse. Toate datele utilizate în

acest studiu de caz vor fi preluate din rapoarte statistice anuale, rapoarte de inflaţie şi

articole de pe siteuri de specialitate.

Conform definiţiei, procesul de inflaţie este un dezechilibru macroeconomic,

reprezentat prin creşterea generalizată a preţurilor şi scăderea simultană a puterii de

cumpărare a monedei naţionale. Inflaţia reprezintă un indicator final annual, care arată

eficacitatea politiciilor monetare, fiscal bugetare şi legislative aplicate într -un stat pe

o perioadă determinată.24

24 http://ro.wikipedia.org/wiki/Infla%C8%9Bie



16

Cauzele inflaţiei sunt determinate pe termen scurt şi mediu de elasticitatea

relativă a preţurilor, salariilor şi ratelor donânzii, iar pe termen lung este considerată

de economişti ca fiind un fenomen monetar. Cauzele pot fi: inflaţia prin monedă

(atunci când existăn o emisiune excesivă de monedă, peste oferta reală de bunuri şi

servicii), inflaţia prin cerere (apare atunci când oferta agregată rămâne în urma cererii

sau se micşorează), inflaţia prin costuri (apare dacă cresc costurile de producţie

independent de cererea agregată), inflaţia importată (determinată de cursurile de

schimb şi mecanismul fluxurilor de capital) şi inflaţia prin structuri (determinată de

dezechilibrele apărute în structurile economice).25

Politicile antiinflaţioniste regăsite într -o economie de piaţa sunt:

Politici bugetar-fiscale: a căror obiectiv este reprezentat de reducerea cererii

globale prin acţionarea asupra consumului privat, investiţiilor, cheltuielilor publice,

fiscalităţii şi exporturilor.

Politicile monetare au drept obiectiv controlul masei monetare aflate în

circulaţie, reglarea acesteia putând fi făcută prin controlul creditului inter n,

încadrarea creditului, fixarea administrativă a unor rate ale dobânzii si controlul

asupra ratei de schimb.

Politicile de venituri: au drept scop controlul asupra salariilor, în vederea

indexării acestora.

Politica de preţuri: vizează exercitarea unui control asupra preţurilor bunurilor.

Politica de investiţii şi economii: vizează mobilizarea tehnicilor şi potenţialelor

de productivitate pentru a spori capacitatea de producţie de bunuri şi servicii, fără o

majorare concomitentă a costurilor.26

2.1. Contextul economic- social din Romania şi evolutia inflaţiei

Anul 1989 reprezintă pentru România un punct de cotitură major în toate

aspectele vieţii cetăţenilor acesteia. O dată cu trecerea spre o economie de piaţă liberă,

toate aspectele vieţii economice, sociale şi culturale au început o perioadă de tranziţie

care continuă şi în prezent.

Tab 1. Evoluţia salariului mediu şi a inflaţiei între 1950-198927

25 http://www.financiarul.ro/2008/09/13/care-sunt-cauzele-inflatiei/26

M. Băcescu, A. Băcescu-Cărbunaru, Macroeconomie şi politici macroeconomice, Ed. AllEducational,Bucureşti, an de aparitie 1998 27 Anuarul statistic al României din anul 1996



17

Notă: ‘*’ nu este cazul sau datele lipsesc

Sursa : Anuarul statistic al României din anul 1996,http://www.insse.ro/cms/rw/pages/index.ro.do

Pentru perioada 1950-1980, rata anuală a inflaţiei se situa într -un interval de

până la 15 procente anual, iar după 1980 România înregistrează printre cele mai mici

valori ale ratei inflaţiei anuale comparativ cu alte ţări socialiste, valori care nu

depăşeau 5 procente pe an.

Tab 2: Evoluţia ratelor anuale ale inflaţiei între anii 1991-1997

Sursa : Anuarul statistic al României din anul 1997,

http://www.insse.ro/cms/rw/pages/index.ro.do

Perioada anilor 1991-1993 marchează realizarea principalelor etape de

liberalizare a preţurilor, observăm că rata inflaţiei a fost cuprinsă între 170% şi 260%,

valorile fiind foarte mari, în 1991 înregistrându-se o rată anuală a inflaţiei de 170.2%,în 1992 - 210,4% iar în 1993- 256.1%. Vârful inflaţiei acestei perioade a fost atins în







18

decembrie 1993, când rata anuală a inflaţiei a atins conform datelor 300%. Aceste

procente sunt efectul direct al procesului de liberalizare al preţurilor, şi al măsurilor

politice, fiscale şi bugetare adoptate în acea vreme, care au dus la un nivel ridicat al

preţurilor bunurilor.

În perioada imediat următoare, încep să apară şi primele semne ale procesului

de dezinflaţie, şi deşi în anul 1994 rata anuală a inflaţiei rămâne peste pragul de 100%,

având valoarea de 136.7%, în anii următori apar procente asemănătoare celor din

ţările care au aplicat politici de liberalizare a preţurilor anterior României, ţări precum

Bulgaria sau Polonia. Astfel dacă în aceste ţări indicele evoluţiei ratei anuale a

inflaţiei nu a trecut nici într -un an de 70 de procente, acum şi ţara noastră le ajungea

din urmă. Următorul tabel prezintă evoluţia inflaţiei în România, Ungaria şi Polonia:

Fig 5 : Evoluţia inflaţiei în România, Ungaria şi Polonia

1

991

1

992

1

993

1

994

1

995

1

996

1

997

1

998

1

999

2

000

Bu

lgaria

2

28,6

9

1,3

7

2,8

9

6,0

6

2,1

1

23,0

1

044,7

1

8,7

2

,6

1

0,3

Ce

hia

5

2,0

1

1,1

2

0,8

9

,9

9

,1

8

,8

8

.5

1

0,7

2

,1

3

,9

Pol

onia

7

0,3

4

3,0

3

5,3

3

2,2

2

7,8

1

9,9

1

4,9

1

1,8

7

,3

1

0,1

Ro

mânia

1

70,2

2

10,4

2

56,1

1

36,7

3

2,3

3

8,8

1

54,8

5

9,1

4

5,8

4

5,7

Un

garia

3

5,0

2

3,0

2

2,5

1

8,8

2

8,2

2

3,5

1

8,5

1

4,2

1

0,0

9

,8

Sursa: Raport asupra inflaţiei, nr.1/2001, http://www.bnro.ro

După doi ani in 1995 şi 1996 în care părea că România intră pe o traiectorie

descendentă a inflaţiei, în anul 1997 asistăm la un nou boom inflaţional, încurajat de

aplicarea ultimei etape de liberalizare a preţurilor, marcată de ridicarea restricţiilor

http://www.bnro.ro/

http://www.bnro.ro/

http://www.bnro.ro/



19

Rata inflatiei intre anii 1990 si 2007

0

50

100

150

200

250

300

1 9 9 0

1 9 9 1

1 9 9 2

1 9 9 3

1 9 9 4

1 9 9 5

1 9 9 6

1 9 9 7

1 9 9 8

1 9 9 9

2 0 0 0

2 0 0 1

2 0 0 2

2 0 0 3

2 0 0 4

2 0 0 5

2 0 0 6

2 0 0 7

privind preţurile alimentelor şi renunţarea la politica de subevaluare a energiei

electrice, termice şi a gazelor naturale.

Anii 1998 - 2000 sunt marcaţi de deosebiri însemnate în ceea ce priveşte

evoluţia ratei inflaţiei din ţara noastră, comparativ cu ţările mai sus analizate în tabel,

care reuşesc să păstreze o rată anuală medie a inflaţiei sub 15%, în timp ce România

avea o rată medie a inflaţiei anuale la peste 45 de procente. Perioada cuprinsă între

anii 1999-2002, este o perioadă în care se manifestă procesul de dezinflaţie: pe fondul

unei scăderi continue a producţiei industriale şi agricole, anii 1998-1999 sunt cei în

care prin măsuri monetariste se controlează rata inflaţiei cu preţul devalorizării rapide

a leului comparativ cu dolarul în condiţiileconvertibilităţii total e a acestuia

Tab 4. Evoluţia inflaţiei în perioada 1990-2007

a

nul

in

flatia

1

990

5,

1

1

991

1

70,2

1

992

2

10,4

1

993

2

56,1

1

994

1

36,7

1

995

3

2,3

1

996

3

8,8

1

997

1

54,8

1 5



20

998 9,1

1

999

4

5,8

2

000

4

5,7

2001

34,5

2

002

2

2,5

2

003

1

4,3

2

004

1

1,9

2

005

7,

5

2

006 52

007

6,

57

Sursa date : http://www.insse.ro/cms/rw/pages/ipc.ro.do

Pentru anul 2000 obiectivul inflaţiei a fost ţintit spre atingerea unei velori de

27%, dar aceasta nu s-a realiza, la sfârşitul anului înregistrându-se o rată a inflaţiei de

45.7%. Obiectivul de inflaţie putea fi atins doar în condiţiile în care moneda EURO ar

fi avut o evoluţie de apreciere în raport cu USD, ce ar fi permis ca unei deprecieri

reale leu-dolar să-i corespundă o depreciere reală leu-euro şi preţurile la petrolul brut

şi produsele alimentare nu ar fi explodat pe piaţa naţonală şi internaţională în acel an.

Perioada 2001-2002 se remarcă printr -o scădere a inflaţiei anuale, care dă

semnele unei stabilităţi economice pe termen mediu, de natură să conducă la

recâştigarea încrederii populaţiei şi agenţilor economici în mondea naţională. La

sfârşitul anului 2002, rata anuală a inflaţiei atinge nivelul de 17.8%, inferior celui din

anul 2001 care a înregistrat 30.3 procente şi anului 2000 în care rata anuală a inflaţiei

a depăşit 40 de procente. Rata medie lunară a inflaţiei în anul 2001 a fost şi ea în

scădere, atingând un nivel de 2,2% comparativ cu 2,9% cât s-a înregistrat în anul 2000

Procesul de dezinflaţie a fost susţinut de un ansamblu de factori, în cadrul cărora

o contribuţie deosebită au avut-o următorii28:

• relaxarea presiunilor exercitate de preţurile produselor alimentare;

• politica monetară prudentă adoptată de BNR

28 Constantin Anghelache , România 2003 – Starea economică; Perspective, Editura Economică,Bucureşti,2003



21

• evoluţia cursului de schimb, când moneda naţională s-a apreciat în

termenireali (dec./ dec. an anterior) faţă de dolarul american cu 5,7% în 2001 şi 10,5%

în2002;

• menţinerea la nivel scăzut a deficitului bugetar (cca 2,7% în anul 2002din PIB,

faţă de 3,2% în anul 2001) şi finanţarea neinflaţionistă a acestuia din

surse preponderent externe;

• reducerea durabilă a anticipaţiilor inflaţioniste ale agenţilor economici;

• reducerea necesarului de corecţii la nivelul preţurilor reglementate pe par -

cursul intervalului 2001-2002;

• limitarea creşterilor salariale în sectorul public.

Începând cu anul 2001 Guvernul adoptă o nouă viziune economică îndreptată

spre creşterea economică bazată pe atragerea investiţiilor în ţară şi sporirea ratei

investiţiilor. În HG 759-2002, o prioritate în planul de Guvernare revine menţinerii

controlului asupra inflaţiei, şi se preconizează o reducere graduală a ratei inflaţiei

pqnă la 7% în anul 2005, în principal datorată următorilor factori29:

- accelerării reformelor, în special în ceea ce priveşte ajustările structurale, fapt

ce va asigura premisele unei sensibile dezinflaţii;

- menţinerii unei politici monetare prudente, capabilă să asigure remonetizarea

economiei prin metode neinflaţioniste;

- diminuării presiunii asupra leului. În ceea ce priveşte cursul de schimb s-a

apreciat că va continua să fie determinat de raportul cerere-ofertă de pe piaţa valutară,

iar dinamica acestuia va înregistra o tendinţă descrescătoare şi se va situa cel mult la

nivelul ratei anuale a inflaţiei;

- reducerii durabile a anticipaţiilor inflaţioniste ale agenţilor economici, pe

fondul unei creşteri economice sănătoase;

- sporirii disciplinei financiare, reducerii blocajului financiar şi combateriiinflaţiei speculative;

- perfecţionării mecanismelor privind regimul preţurilor reglementate;

- urmăririi raportului cerere-ofer tă în diverse sectoare, efectuării de investigaţii

pentru cunoaşterea diferitelor pieţe în vederea identificării oricăror distorsiuni în

funcţionarea normală a acestora.

Fig 6. Evoluţia inflaţiei medii anuale 2000 - 2012

29 HG 759-18.07. 2002, publicată în Monitorul Oficial Nr 637 din 29.08.2002



22

Sursa : Institutul Naţional de Statistică,http://www.insse.ro/cms/rw/pages/index.ro.do

Rata medie anuală a inflaţiei reprezintă creşterea medie a preţurilor de consum

într-un an faţă de altul.

Această rată se calculează ca un raport, exprimat procentual, între indicele

mediu al preţurilor dintr -un an şi cel al anului precedent din care se scade 100.

Anul 2005

În primul trimestru al anului 2005, s-a constatat o întrerupere a procesului de

dezinflaţie, datorită preţurilor petrolului de pe piaţa internaţională şi majorările

înregistrate în preţurile administrative şi al accizelor, factori care au acţionat direct

asupra ofertei.

Rata medie anuală în trimestrul al doilea s-a situat la valoarea de 9.9%, fiind cu

1.1 puncte procentuale peste valoarea consemnată în intervalul ianuarie – aprilie al

anului 2005.30

Fig 7. Previziuni privind evoluţia inflaţiei pe trimestre pentru 2005 – 2006

30 Raportul asupra inflaţiei, august 2005





23

Sursa : Buletinul lunar nr. 12/2010, Banca Naţională a României http://www.bnro.ro/PublicationDocuments.aspx?icid=1182

Conform raportului asupra inflaţiei din noiembrie 2005, în trimestru al III lea al

anului, procesul de dezinflaţie s-a reluat, factorii care au determinat această traiectorie

fiind datoraţi scăderii preţurilor administrate şi creşterii aprecierii nominale a leului

faţă de euro. Rata medie anuală a inflaţiei a coborât până la 8,9 %, cu 1 punct

procentual mai puţin faţă de trimestrul anterior, intrând astfel în traiectoria

descendentă previzionată pentru acest an, care în final să conducă la atingerea ţintei

de inflaţie propusă la 7.5 %, cu un interval de variaţie de ± 1%.

Ţintele 31 de inflaţie propuse pentru perioada 2005-2010 sunt expuse în

următoarea figură:

Fig 8. Ţintele de inflaţie în România

31 Buletinul lunar nr 12/2010, Banca Naţională a României



24

Sursa Buletinul lunar nr 12/2010, Banca Naţională a Românieihttp://www.bnro.ro/PublicationDocuments.aspx?icid=1182

Pentru banca centrală, trimestrul III a constituit o perioadă deosebită, atât din

punct de vedere strategic, cât şi din perspectiva tacticii politicii monetare. În august,BNR a trecut în mod oficial la strategia de ţintire directă a inflaţiei, adoptarea acesteia

fiind pregătită pe parcursul unei perioade de 16 luni.32

Procesul de dezinflaţie cunoaşte o etapă de stagnare în ultimul trimestrul al

anului 2005, rata anuală a inflaţiei atingând nivelul de 8.64% la sfârşitul anului, fiind

mai mare decât nivelul proiectat pentru acest an, şi în consecinţă depăşind ţinta de

inflaţie de 7.5% propusă pentru 2005. Conform reprezentanţilor BNR „deviaţia s-a

datorat în principal dimensiunii neanticipate a şocurilor de natura ofertei din ultima parte a anului; transmiterea acestora a fost totuşi potenţată de climatul permisiv creat

de excesul de cerere. Deşi trimestrul IV nu a consemnat progrese pe linia dezinflaţiei

la nivelul IPC total, procesul a continuat într-un ritm peste aşteptări în cazul inflaţiei

de bază (CORE2).”33

Anul 2006

În primul trimestru al anului 2006, procesul de dezinflaţie continuă, potrivit

datelor înregistrându-se o r ată a inflaţiei inferioară cu 0.2 procente celei din decembrie

2005, ajungând la valoarea de 8.4%. factorii care au contribuit la decelerarea inflaţiei

în trimtestrul I au fost în principal datoraţi scăderii ritmului de creştere a preţurilor

administrate.34

Fig 9. Previziuni privind evoluţia inflaţiei în România

32

Raportul asupra inflaţiei, noiembrie 2005,BNR33 Raport asupra inflaţiei, februarie 2006, BNR 34 Raport asupra inflaţiei, mai 2006, BNR



25

Sursa : Raportul asupra inflaţiei, august 2006. BNR http://www.bnro.ro/PublicationDocuments.aspx?icid=3922

Conform graficului de mai sus, ţinta anuală a inflaţiei urmărind a fin atinsă

pentru anul 2006 este de 5 procente, intervalul de variaţie fiind ±1 punct procentual.

Trimestrul al II lea al anului 2006 relevă o accelerare a procesului de dezinflaţie,

la finalul lunii iunie rata anuală de inflaţie înregistrând valoarea de 7.1%, cu peste 1

pr ocent mai mică faţă de luna martie. Dezinflaţia mai rapidă s-a datorat în principal

scăderii semnificative a dinamicii preţurilor administrate35 şi a celor volatile36, efectul

acesteia contracarând impactul inflaţionist al introducerii unui nou impozit indir ect

asupra băuturilor alcoolice şi produselor din tutun37 În ceea ce privesc perspectivele

inflaţiei în acest moment, se anunţă o rată anuală a inflaţiei la sdfârşitul anului 2006 în

jurul valorii de 6.1%, bazată pe actualizarea scenariilor privind influenţele proveniţi

din natura ofertei..

În luna septembrie , se înregistrează o rată anuală a inflaţiei de 5.48% , ritmul

dezinflaţiei fiind vădit accelerat, datorat încetinirii peste aşteptări a creşterii preţurilor

35 Preţurile produselor şi serviciilor care se ajusteaza doar cu avizul autoritaţilor statului. In acestăcategorie intră preţul la energia electrică, energia termică, gaze naturale, medicamente, servicii de poştăşi telefonie fixa, servicii de apă, canal şi salubritate, transportul urban si cel feroviar. 36 Preţuri care sunt supuse frecvent unor efecte tranzitorii, motiv pentru care se modifică permanent şi

au grad de incertitudine mai ridicat. In această categorie sunt incluse preţurile combustibililor şi aleunor produse alimentare, cum ar fi legume, fructe, oua.37 Raportul asupra inflaţiei, august 2006. BNR



26

volatile , precum şi reducerii dinamicii preţurilor administrate. La începutul

trimestrului III restrictivitatea politicii monetare a fost accentuată prin implementarea

tandemului de măsuri adoptate de CA al BNR la finele lunii iunie, constând în

creşterea cu 0,25 puncte procentuale a ratei dobânzii de politică monetară şi majorarea

cu 4 puncte procentuale a ratei rezervelor minime obligatorii aferente pasivelor în lei

cu scadenţă de până la doi ani.

Fig 10. Rata Inflaţiei sept 2005- sept 2006

Sursa: Buletinul lunar nr 10/2006, Banca Naţională a Românieihttp://www.bnro.ro/PublicationDocuments.aspx?icid=1182

Principalul element de susţinere a dezinflaţiei a fost evoluţia preţurilor volatile,

a căror ritm anual a cunoscut o diminuare semnificativă până la valoarea de 3.07%,

scădere susţinută de scădere preţului la produsele vegetale, pe fondul unui an agricol

bun şi nivelul moderat de creştere lunară pe segmentul combustibililor. Preţurile

administrative care în trimestrul II au avut un rol important în accelerarea dezinflaţiei,

au cunoscut o scădere mai lentă în trimestrul III.38

La sfârşitul anului 2006 rata anuală a inflaţiei atinge valoarea de 4.87%,

situându-se sub ţinta de inflaţie stabilită la 5 procente, contribuţie de bază la acest

rezultat având scăderea cu peste 3,5% a variaţiei anuale a preţurilor de consum de -a

lungu anului, scăderea consemnată în rândul preţurilor volatile şi reducerea anuală a

38 Raportul asupra inflaţiei, BNR, noiembrie 2006



27

dinamicii a preţurilor administarte (datorată ofertei pozitiv pe sectorul legume-fructe,

scăderii preţului internaţional la petrol şi aprecierii constante acumulate de leu în

raport cu celelalte valute). La sfârşitul anului 2006 previziunile privind evoluţia

inflaţiei în perioada următoare se prezintă astfel:

Fig 11. Previziuni privind evoluţia inflaţiei 2007-2008

Sursa : Raportul asupra inflaţiei, BNR, noiembrie 2006http://www.bnro.ro/PublicationDocuments.aspx?icid=3922

În acest moment conform datelor cuprinse în raportul asupra inflaţiei din

februarie 2007, nivelul prognozat al ratei anuale pentru sfârşitul anului 2007 se

situează la valoarea de 4.6%, principalele riscuri luate în vedere în cazul abaterii de la

traiectoria prognozată fiind generate „ritmul de creştere a salariilor comparativ cu cel

al productivităţii muncii, conduita viitoare a politicii fiscale, condiţiile climaterice

care pot afecta nivelul producţiei agricole şi implicit evoluţia preţurilor mărfurilor

alimentare, evoluţia deficitului de cont curent al balanţei de plăţi externe şi

sustenabilitatea finanţării acestuia”

http://www.bnro.ro/PublicationDocuments.aspx?icid=3922

http://www.bnro.ro/PublicationDocuments.aspx?icid=3922



29

ANUL 2008

Datorită persistenţei şi amplificării şocurilor de natura ofertei, deteriorării

evoluţiei monedei naţionale, presiunilor din partea cererii şi deteriorării anticipaţiilor

privind inflaţia, la sfârşitul lunii martie, rata anuală a inflaţiei creşte cu peste 2% faţăde valoarea înregistrată în decembrie 2007, ajungând la 8.63%. perspectivă inflaţiei

plasează rata anuală de inflaţie la nivelul de 6%, cu 0,1% mai mult faţă de raportul

anterior.42

După cum se prevedea în rapoartele anterioare, începând cu trimestrul II al

anului 2008 se observă un proces de stagnare al inflaţiei, rata anuală a inflaţiei

înregistrată la sfârşitul lunii iunie fiind de 8.61%, fără înregistrări majore faţă de rata

înregistrată la sfârşitul lunii martie. Principala sursă a procesului de dezinflaţie dinacest moment a fost dată de încetinirea substanţială a creşterii preţurilor administrate

şi a celor volatile a unor mărfuri alimentare.

În luna septembrie se înregistrează o scădere a ratei anuale a inflaţiei,

comparativ cu luna iunie a anului 2008 de 1.31%, rata anuală ajungând la valoarea de

7.30 procente. Factorii care au influenţat cursul de dezinflaţie au fost daţi de scăderea

preţurilor la produsele din segmentul legume fructe, majorări mai rapide ale salariilor

şi mai lente ale productivităţii muncii etc. În acest context previziunile privind ratainflaţiei la sfârşitul anului se situează la valoarea de 6.7%.43

La sfârşitului trimestrului IV, rata anuală a inflaţiei scade cu un punct

procentual faţă de perioada anterioară, nivelul ratei anuale a dobânzii ajungând la

6.3%. Influenţa pozitivă asupra acestei valori este dată de dinamica favorabilă a

preţurilor combustibililor şi preţurilor produselor volatile (+1.5 puncte procentuale

faţă de finele trimestrului anterior), şi modificările pozitive ale preţurilor administrate

(ajungând la +7.52% faţă de perioada anterioară). Confirmând previziunile BNR, rata

anuală a inflaţiei şi-a consolidat tendinţa descendentă până la sfârşitul anului, însă

perspectivele privind traiectoria viitoare a acesteia sunt afectate de gradul înalt de

incertitudine asociată factorilor determinanţi, precum şi de evoluţiile divergente ale

acestora.44

42

Raport asupra inflaţiei, BNR, mai 2008 43 Raport asupra inflaţiei, BNR, noiembrie 2008 44 Raport asupra inflaţiei, februarie 2009



30

În ceea ce privesc previziunile pentru anul 2009, rata anuală a inflaţiei este

plasată în opinia specialiştilor la o valoare de 4.5%, iar pentru anul 2010 se prevede

atingerea unui nivel de 3.2%.

Fig 12. Previziuni privind evoluţia inflaţiei pentru 2009-2010

Sursa : Raport asupra inflaţiei februarie 2009 http://www.bnro.ro/PublicationDocuments.aspx?icid=3922ANUL 2009

În anul 2009 inflaţia coboară de la 6.3% valoare înregistrată la finele anului

2008 la 4.74%, dar BNR ratează şi în acest an ţinta stabilită anterior pentru anul în

curs, care se situa la valoarea de 3.5%, fiind acceptat un interval de variaţie de ±1

puncte procentuale. Rata anuală a inflaţiei a urcat la nivelul de 4,65% în noiembrie

2009, faţă de 4,3% în octombrie pe fondul majorării accizelor şi al creşterii preţurilor

mărfurilor alimentare

Luna decembrie este marcată de creşterea preţurilor de consum cu 0.32% faţă de

luna anterioară datorită creşterilor înregistrate în preţurile alimentelor şi mărfurilor

nealimentare, creştere cauzată de scumpirea ouălelor (cu 4.63%), a unor legume şi

conser ve de legume (cu peste 4%) şi a cartofilor cu 1.24%, reduceri de preţ fiind

înregistrate în sectorul citricelor şi uleiului. De asemenea majorări semnificative ale

preţurilor s-au înregistrat în produsele nealimentare pentru sortimentele de ţigări şi



31

tutun (3.58%) şi cărţi şi ziare, în schimb preţurile combustibililor cunosc o diminuare

a preţului cu 0.29%.45

În 2009, în coşul de consum al românilor, pe baza căruia INS calculează inflaţia,

alimentele au o pondere de 37,58%, mărfurile nealimentare de 44,05%, iar serviciile

cântăresc 18,37%. Conform Consilierului guvernatorului Băncii Naţionale, Lucian

Croitoru, ratarea ţintei de inflaţie şi în acest an este datorată politiclor economice

implementate şi practicate, nu Băncii Centrale a României: "BNR după o pauză a

reluat politică de reducere a dobânzilor. Are în vedere în primul rând perspectivă de

reducere a inflaţiei. Deci există viziunea ca inflaţia să continue să crească. Mă refer la

inflaţia de baza care este în strictă legătură cu politica monetară, pentru că sunt mulţi

factori, cum sunt accizele în special la ţigări şi alţi factori pe partea ofertei, care

afectează ţinta de inflaţie. Nu este lipsit de importanţă faptul că a fost o criză politică

în România. A durat 3 luni, ea s-a reflectat în menţinerea unui echilibru prost în

economia românească”46

Pentru sfârşitul anului 2010, conform raportului asupra inflaţiei din februarie

2010, perspectivele în ceea ce priveşte evoluţia ratei anuale a inflaţiei este pozitivă

bazându-se pe continuarea procesului deflaţionist, prognozând pentru finele anului o

rată anuală a inflaţiei de 3.5 %, într -un interval de oscilaţie de ±1%.

Fig 13. Previzuni privind evoluţia inflţiei 2010 - 2011

Sursa : Raportul asupra inflaţiei, februarie 2010 BNR http://www.bnro.ro/PublicationDocuments.aspx?icid=3922

45 http://economie.hotnews.ro/stiri-finante_banci-6806067-rata-inflatiei-din-2009-4-74-depasind-tinta-

asumata-bnr-pentru-treilea-consecutiv.htm46 http://www.money.ro/romania-a-ratat-tinta-de-inflatie-pe-2009-indicele-preturilor-de-consum-a-fost-în-decembrie-de-0-32_470431.html



32

ANUL 2010

În primul trimestru la anului 2010 se înregistrează o scădere a ratei anuale a

inflaţiei, astfel la sfârşitul lunii martie această ajunge la valoarea de 4.20%, revenind

astfel în intervalul de variaţie stabilit pentru nivelul ţintă al anului 2010, aflându-se cu0.3 procente sub limita superioară a intervalului. Factorii care au determinat această

valoare sunt: scăderea variaţiei anuale a preţurilor la produsele volatile (până la 2,2%

în martie), şocul inflaţionist fiind înregistrat mai acut din perspectiva creşterii

accizelor la ţigarete cu 10euro/1000 ţigarete şi a modificării cursului de schimb de

transformare în lei ( de la 3,7364 RON/EUR în anul 2009 la 4,2688 RON/EUR)47.

Fig 14. Evoluţia inflaţiei 2006 - 2010

Sursa: INS, calcule BNRhttp://www.insse.ro/cms/rw/pages/index.ro.do

La sfârşitul lunii iunie, rata anuală a inflaţiei se situează la 4.38%, puţin peste

nivelul atins în luna martie, rata inflaţiei menţinându-se astfel în intervalul ţintă

propus pentru anul 2010.

În luna septembrie a anului 2010 rata anuală a inflaţiei atinge nivelul de 7,77%,

cu peste 3 puncte procentuale mai mare faţă de nivelul atins în luna iunie, rata inflaţiei

plasându-se superior limitei superioare a intervalului de variaţie stabilit pentru anul în

curs.” Cauza principală a acestei evoluţii a fost majorarea cu 5 puncte procentuale a

47 Raportul asupra inflaţiei, mai 2010, BNR



33

cotei standard a taxei pe valoarea adăugată, cu începere de la 1 iulie 2010. Influenţe

nefavorabile suplimentare au fost generate de dinamica preţurilor administrate şi de

propagarea asupra preţurilor produselor agroalimentare a şocurilor adverse resimţite

pe pieţele specifice interne şi internaţionale.”48

La sfârşitul anului 2010 rata anuală a inflaţiei se situează la valoarea de 7.96%,

principalul factor fiind majorarea cu 5 puncte procentuale a cotei standard a taxei pe

valoarea adăugată în iulie 2010. De asemenea creşterea preţurilor ţiţeiului pe plan

modial şi dinamica ascedentă a preţurilor administrate au determinat creşterea

preţurilor volatile şi a preţurilor alimentelor de bază, precum şi diminuarea ritmului de

creştere a salariilor brute şi încetinirea creşterii productivităţii muncii au afectat

procesul de dezinfaţie.

După cum reiese şi din Fig 14, începând cu anul 2007, strategiile

antiinflaţioniste nu au reuşit să menţină politica inflaţiei pe o traiectorie liniară, până

în 2010 în nici un an nu s-a mai atins ţinta inflaţionistă propusă.

Conform aceluiaşi raport:” Scenariul de bază al proiecţiei curente plasează rata

anuală a inflaţiei la sfârşitul anului 2011 la nivelul de 3,6 la sută. Revenirea ratei

inflaţiei în intervalul de variaţie din jurul ţintei centrale de 3 la sută este prevăzută a

se produce în a doua parte a anului 2011, când se anticipează că efectul majorării cotei

TVA se va fi epuizat în totalitate. Proiecţia indică un nivel al ratei inflaţiei de 3,2 la

sută pentru sfârâitul anului 2012.”49

ANUL 2011

Faţă de perioada anterioară şi nivelul ratei inflaţiei anuale înregistrat atunci, în

primul trimestru al anului 2011, rata anuală a inflaţiei este pe o traiectorie ascendentă,

înregistrând la sfârşitul lunii martie valoarea de 8.01%, cu 0.5 procente mai mult faţăde decembrie 2010. Principalii factori cu rol în menţinerea unei rate a iflaţiei ridicate

au fost: creşterile substanţiale ale preţurilor produselor alimentare şi combustibililor

pe piaţa internaţională şi propagarea acestora în preţurile de consum interne (preţurile

mărfurilor alimentare înregistrând o creştere de 1.31%)

48 Raport asupra inflaţiei noiembrie 2010 49 Raportul asupra inflaţiei, BNR, februarie 2011, pagina 45



34

Fig 15. Rata anuală a inflaţiei, contribuţia la rata inflaţiei 2011

Sursa:INS, calcule BNR,http://www.insse.ro/cms/rw/pages/index.ro.do

După cum reiese şi de mai sus, preţurile alimentelor volatile se remarcă între

principalele categorii de creştere anuală atingând valoarea de 28.2% în martie 2011 50.

Condiţiile climatice nefavorabile au dus la un an agricol slab calitativ şicantitativ, preţurile legumelor şi fructelor cunoscând o majorare la începutul anului.

Dinamica preţurilor administrate a încetinit cu aproape 1,6 %, ajungând la 7.2

procente în luna martie comparativ cu luna decembrie, ajustări notabile s -au produs

numai la nivelul tarifelor energiei termice şi serviciilor comunale, iar preţurile

energiei electrice şi gazelor naturale au fost menţinute constante temperarea ritmului

de creştere este notabilă şi în cazul produselor din tutun. Creşterea preţului petrolului

pe piaţa externă ca urmare a escaladării conflictelor în Orientul Mijlociu şi Africa de

Nord, precum şi cea a preţurilor altor materii prime nealimentare cotate pe pieţele

internaţionale au indus efecte suplimentare asupra preţurilor bunurilor de consum.

La sfârşitul trimestrului II rata anuală a inflaţiei are nivelul de 7.93% fiind situat

puţin inferior celui din primul trimestru. Evoluţia pozitivă a preţurilor pentru

produsele volatile (a căror dinamică s-a diminuat cu peste 5 puncte procentuale), a

avut un efect asupra reducerii inflaţiei, iar printre ceilalţi factori de natura ofertei cu

aspect pozitiv s-a mai numărat şi dinamica preţurilor combustibililor (+2.1% faţă de

50 Raport asupra inflaţiei, mai 2011, BNR



35

luna martie), în timp ce creşterea preţurilor administrate şi a preţurilor produselor din

tutun ( ritm anual de creştere cu 2.2 puncte procentuale, până la 15.1% în luna iunie) a

avut un efect opus.51

La sfârşitul trimestrului al III lea, rata anuală a inflaţiei revine în intervalul de

oscilaţiei al ţintei propuse pentru anul 2011, atingând valoarea de 3.45%, cu 4.5

puncte procentuale mai mic faţa de cel atins la sfârşitul lunii iunie. Această reducere a

fost conform specilaliştilor rezultatul a doi factori: un factor prevăzut de BNR anterior

şi anume scăderea efectului de rundă întâi al majorării cotei TVA din 1 iulie 2011, cel

de-al doilea fiind reprezentat de deflaţia înregistrată în iunie-septembrie pe segmentul

produselor alimentare cu preţuri volatile (-10.7%, pe fondul ofertei abundente pe piaţa

autohtonă).52

În trimestrul IV, nivelul ratei anuale de inflaţie scade în continuu ajungând la

valoarea de 3.14% la sfârşitul lunii decembrie, aceasă valoare fiind rezultatul epuizării

rezultatului de rundă întâi al majorării la 1 iulie 2010 a cotei TVA şi de disiparea

tensiunilor acumulate anterior pe pieţele internaţionale ale materiilor prime alimentare

şi energetice, sprijinită de abundenţa producţiei agricole interne.

Fig 16. Evoluţia inflaţiei pe perioada 2006 - 2011

Sursa: INS, calcule BNRhttp://www.insse.ro/cms/rw/pages/index.ro.do

51 Raport asupra inflaţiei, august 2011, BNR52 Raport asupra inflaţiei, noiembrie 2011. BNR



36

Faţă de anul 2006, evoluţia inflaţiei a avut un ritm galopant, abia în anul 2011

politicile economice reuşind să ducă la îndeplinirea obiectivului ratei anuale a inflaţiei

stabilită anterior. Deşi pe parcursul anilor rata anuală a inflaţiei a cunoscut momente

de creştere rapidă, scădere sau stagnare, în anul 2011 BNR atinge ţinta propusă de

3.6%, rata înregistrată fiind inferioară valorii ţintite.

Fig 17. Previziuni privind evoluţia inflaţiei 2012 - 2013

Sursa : Raportul asupra inflaţiei, februarie 2012 BNR http://www.bnro.ro/PublicationDocuments.aspx?icid=3922

Conform previziunilor BNR „rata anuală a inflaţiei IPC se va situa la valoarea

de 3,2 la sută la sfârşitul anului 2012, urmând a atinge 3,0 la sută la finele anului

viitor. Pe întreaga perioadă de referinţă de opt trimestre, traiectoria ratei anuale a

inflaţiei se plasează în interiorul intervalului de variaţie de ±1 punct procentual în

jurul ţintei centrale.”

ANUL 2012

Conf orm raportului asupra inflaţiei din mai 2012, la sfârşitul acestui trimestru s-

a înregistrat un minim istoric al ratei anuale a inflaţiei, valoarea de la sfârşitul lunii

martie atingând 2.4%, situându-se cu 0.7 procente sub valoarea înregistrată la sfârşitul

anului trecut şi cu 0.6% sub pragul ţintă stabilit pentru anul curent. La reducerea

inflaţiei au contribuit conform datelor prezentate: cvasitotalitatea grupelor de preţuri

de consum, excepţie făcând cea a preţurilor produselor din tutun. În cazul preţu rilor



37

volatile ale mărfurilor alimentare şi al preţurilor combustibililor, atenuarea

dinamicilor anuale s-a datorat integral unui efect de bază. Faţă de sfârşitul anului

anterior însă, preţurile acestor mărfuri au înregistrat creşteri însemnate, pe seama

costurilor sporite antrenate de condiţiile meteorologice nefavorabile şi a majorării

cotaţiilor internaţionale pe pieţele materiilor prime alimentare şi energetice, în

condiţiile potenţării celei din urmă de deprecierea moderată, în intervalul analizat, a

monedei naţionale faţă de euro şi dolarul SUA. Magnitudinea acestor efecte adverse

explică abaterea ratei anuale a inflaţiei IPC de la nivelul prognozat anterior pentru

sfârşitul trimestrului I”53

Accelerarea dezinflaţiei spre finele anului 2011, implicând coborârea ratei

anuale a inflaţiei în luna decembrie la nivelul de 3,14 la sută – situat în apropierea

punctului central al ţintei de inflaţie (3,0 la sută ±1 punct procentual) – , precum şi

menţinerii acesteia în interiorul intervalului de variaţie din jur ul punctelor centrale ale

ţintelor de inflaţie stabilite pentru 2012 şi 2013 au constituit principalele argumente

ale deciziei de scădere cu 0,25 puncte procentuale a ratei dobânzii de politică

monetară (de la 5,75 la 5,50 la sută), adoptată de Consiliul de administraţie al BNR în

şedinţa din 2 februarie 2012. Proiecţia actualizată reconfirmă perspectivele inflaţiei

prezentate în Raportul asupra inflaţiei din luna februarie 2012, prevăzând menţinerea

ratei anuale a inflaţiei în interiorul intervalului de variaţie de ±1 punct procentual din

jurul ţintei centrale (stabilită la 3 la sută pentru 2012 şi la 2,5 la sută începând din

2013) pe întreaga perioadă de referinţă. Scenariul de bază al proiecţiei curente

prevede rate anuale ale inflaţiei IPC la finele anilor 2012 şi 2013 identice celor

anticipate în Raportul asupra inflaţiei din luna februarie: 3,2 la sută şi,

respectiv, 3 la sută.

53 Raport asupra inflaţiei, BNR, mai 2012, pagina 8



38

Fig 18. Previziuni privind evoluţia inflaţiei 2012 - 2014

Sursa : R aportul asupra inflaţiei, mai 2012 BNRhttp://www.bnro.ro/PublicationDocuments.aspx?icid=3922

2.2. Contextul economic- social din Polonia şi evoluţia inflaţiei

La sfarşitul anilor 1990, trei economii emergente din Europa Centrală – Republica Cehă (în 1998), Polonia (în 1999) şi Ungaria (în 2001) – au adoptat

regimuri de ţintire directă a inflaţiei. În Polonia, noua Constituţie adoptată în aprilie

1997 cât şi noul statut al Băncii Naţionale a Poloniei (august 1997) includeau

prevederi menite să ţintească direct inflaţia existentă.

În momentul implementării politicii de ţintire a inflaţiei, Polonia dispunea de un

climat fiscal favorabil ca urmare a eforturilor de ajustare de la mijlocul anilor 1990,

deficitele fiind reduse gradual de la 5.3% în 1992 la 2,5% în 1998, dar procesul deconsolidare fiscală nu a continuat însă şi în anii următori. BNP este nevoită să recurgă

la măsuri drastice fiscale şi monetare, dobânda de referinţă fiind majorată cu 6% în

1999-2000.



39

Fig 18: Evoluţia inflaţiei în Polonia între 1999-2003

Sursa: Studiu BNR, Ţintirea directă a inflaţiei în Republica Cehă, Polonia şi Ungaria:

implementare şi performanţe, http://www.bnro.ro/Studii-4010.aspx

Anul 2000 înregistrează o scădere a ratei inflaţiei până la 8.6%, dar şi acum

această valoare se situează în afara ţintei de inflaţie, abia în anul 2001 observându-se

efectele pozitive ale politicilor monetare implementate, când rata efectivă a inflaţiei

scade vertiginos comparativ cu anul precedent, valoarea înregistrată la sfârşitul anului

fiind r edusă cu 5 puncte procentuale, ajungând la 3.6 %. În acest fel Polonia intră în

ţinta de inflaţie propusă de BNP, păstrând acelaşi avantaj şi în anii următori, când

conform figurii rata efectivă a inflaţiei e în continuă scădere, plasându-se în fiecare an

sub ţinta de inflaţie propusă de 2%.

Conform datelor existente în perioada 1998-2003 politica veniturilor s-a bazat

pe ajustarea substanţială a veniturilor personaluli din sectorul bugetar, iar pe de altă

parte pe absenţa măsurilor de creştere a salariului minim pe economie; de asemenea s-

a operat în baza reducerii pensiilor (cu 2,3 procente în cazul pensiilor pentru limită de

vârstă şi cu 2,9 procente în cazul pensiilor agricultorilor). În ceea ce privesc măsurile

adoptate în cadrul politicii monetare, BNP a iniţiat măsur i e flexibilizare a cursului de

schimb încă din 1998, iar Consiliul de Politică Monetară BNP a mai adoptat alte

măsuri destinate reducerii rigidităţii cursului de schimb şi creării condiţiilor necesare

procesului de dezinflaţie prin diminuarea pasului de depreciere de la 0.5 la 0.3% /

lună, şi lărgirea benzii de fluctuaţie a cursului de schimb, de la ±12.5% la ±15%.54

Conform Strategiilor de politică monetară pentru perioada 1999-2003, BNP

poate apela inclusiv după anul 2003 la o întreagă gamă de instrumente financiare şi

54 Studiu BNR, Ţintirea directă a inflaţiei în Republica Cehă, Polonia şi Ungaria: implementare şi

performanţe, http://www.bnro.ro/Studii-4010.aspx



40

monetare de care dispune:ratele dobânzii, cursul de schimb, operaţiunile open

market55, rezervele minime obligatorii.

Fig 19. Polonia: Rata anuală a inflaţiei şi ţinta de inflaţie

Sursa: Studiu BNR, Ţintirea directă a inflaţiei în Republica Cehă, Polonia şi Ungaria:

implementare şi performanţe, http://www.bnro.ro/Studii-4010.aspx

BNP a stabilit ţinta de inflaţie pe baza indicelui preţurilor de consum

(decembrie/decembrie), explicând alegerea prin faptul că IPC a fost utilizat ca măsură

a inflaţiei încă de la începutul perioadei de tranziţie, fiind adânc înrădăcinat în

percepţia publicului.

Fig 17. IAPC în Polonia relevantă perioadei 2004 - 2008

55 Este instrumentul de politică monetară cel mai flexibil şi cel mai frecvent folosit de băncile centrale.În această categorie se includ următoarele tranzacţii: credite garantate cu active eligibile,vânzari/cumpărari de active eligibile, emiterea de certificate de depozit, swap valutar şi atragerea de

depozite. Aceste tranzacţii permit băncilor centrale să opereze cu oferta de monedă de pe piaţa şi astfelsă influenţeze indirect ratele dobânzilor pe termen scurt, pentru a controla inflaţia.

0

1

2

3

4

5

IAPC 3,59 2,18 1,27 2,6 4,19

2004 2005 2006 2007 2008



41

Sursa: Studiu BNR, Ţintirea directă a inflaţiei în Republica Cehă, Polonia şi Ungaria:implementare şi performanţe, http://www.bnro.ro/Studii-4010.aspx

Conform datelor din graficul de mai sus putem desprinde următoarele: din 2004

până în 2008 rata anuală a inflaţiei în Polonia nu a depăşit în nici un an valoarea de

4.50%, înregistrând cea mai mică valoare în 2006 cu 1.27 procente şi cea mai ridicată

în 2008, când rata medie anuală a inflaţiei a ajuns la 4.19 %. În anul 2005 indicele

preţului s-a situat între 3,7% în ianuarie şi 0,7% în decembrie, în timp ce indicele

inflaţiei nete a scăzut de la 2,3% la 1%., în prima perioadă a anului preţurile fiind

ridicate datorită aderării Poloniei la UE (creşterea preţurilor fiind rezultatelor taxelor

şi impozitelor indirecte necesare a fi adoptate în conformitate cu normele UE).

Evoluţia pozitivă a zlotului în 2004 şi 2005 care a înregistrat aprecieri faţă de

euro (+11.2%) şi dolar American (+11.5%), au avut un effect în încetinirea ratei de

creştere a preţurilor produselor alimentare, băuturilor non-alcoolice şi combustibililor.

Conform datelor din raportul asupra inflaţiei din 2006 BNP , la sfârşitul anului 2005

rata de creştere a preţurilor reglementate atinge valoarea de 3.4%, fiind susţinut de

creşterea preţurilor la gazelle natural (11.3%), combustibili (6.4%), preţurilor

produselor din tutun (7.3%) şi energiei electrice (cre a crescut cu 3.4 procente).

56

În prima jumătate a anului 2006 inflaţia scade sub 1%, în mare parte datorită

preţurilor scăzute a bunurilor alimentare şi serviciilor, pentru ca în a doua jumătate să

ajungă la 1.4% datorită creşterii preţurilor la produsele alimentare, ca efect al secetei

prelungite şi recoltelor reduse. Indicele preţurilor reglementate conform datelor

disponibile rămâne la un nivel ridicat datorită creşterii preţurilor la gazele naturale şi

combustibililor pe piaţa mondială, spre sfârşitul anului creşterea fiind încetinită de

modificările preţului la petrol de pe piaţă internaţională. Şi cererea internă creşte

ajungând la 6,6%, determinând o creştere a consumului privat ( cu 3.2% mai mare

faţa de anul anterior până la valoarea de 5,2%) şi formarea de capital fix. Zlotul

continuă să îşi consolideze poziţia în raport cu Euro şi Dolarul American, cursul

mediu fiind cu 3.2% mai mare decât euro şi cu peste 4 procente mai mare decât

dolarul.

Anul 2007 arată o tendinţa de creştere a ratei anuale a inflaţiei datorată evoluţiei

lunare a indicatorilor care indicau o tendinţa de creştere a preţurilor produselor

56 Raportul asupra inflaţiei 2005 BNP, http://www.nbp.pl/en/publikacje/r_roczny/rocznik2005_en.pdf



42

alimentare şi băuturilor non - alcoolice, cauzată de creşterea cererii pentru produsele

alimentare şi agricole, şi creşterea preţurilor la combustibili pe piaţa mondială.

Preţurile produselor reglementate cresc până la sfârşitul lunii decembrie ajungând la

valoarea de 4.8% în mare parte datorită creşterii ratelor de impozitare la produsele din

tutun şi preţurilor combustibililor. Cursul nominal al zlotului continuă consolidarea în

raport cu monedele etalon, cu 2.9% faţă de Euro şi 10.8% faţă de dolarul american.

Anul 2008 creşterea inflaţiei e alimentată de creşterea preţurilor la alimente,

creşterii cererii interne şi a costurilor de pe piaţa forţei de muncă, precum şi o creştere

a veniturilor şi împrumuturilor bancare evidentă în trimestrul I 2008. Creşterea anuală

a preţurilor de consum şi servicii, în ultimele patru luni din 2008, a scăzut la 3,3% în

decembrie, adică mai jos de limita de sus a bandei de inflaţie ţintă. Principalul factor

de scădere al inflaţiei, în perioada octombrie-decembrie 2008, a fost scăderea preţului

combustibililor, determinat de o scădere puternică a preţurilor ţiţeiului de pe pieţele

mondiale. Inflaţia a scăzut, de asemenea, ca urmare a creşterii mai lente a preţ 57urilor

alimentare şi a băuturilor nealcoolice, care ar putea fi atribuită la declinul în preţurile

mărfurilor agricole şi produse alimentare de pe pieţele mondiale.

Conform purtătorilor de cuvânt ai BNP „Raportul Băncii Naţionale a Poloniei

(BNP) privind inflaţia preconizează o creştere economică de 3,1% în 2010, 2,9% în

2011 şi, respectiv, 3,1% în 2012, faţă de 1,7% în 2009. BNP apreciază că ritmul

creşterii economice se va situa la cca. 3% pe an, cu puţin sub potenţialul de dezvoltare

al producţiei, care se aşteaptă să fie susţinut de o creştere rapidă a producţiei de utilaje

şi materiale destinate investiţiilor în infrastructură. BNP avertizează că potenţialul de

creştere va fi influenţat negativ de majorarea şomajului, de activitatea limitata a

sectorului privat în domeniul investiţiilor în 2009-2010 şi de o creştere mai redusă a

productivităţii factorilor de producţie. Creşterea producţiei este estimată la 3,4% în

2010 şi 3,7% în 2011, faţă de 4,1% în 2009.”58

58 http://www.ccib.ro/afacerea/Stire-4071-.htm



43

Fig 21. Evoluţia ratei inflaţiei în Polonia pentru perioada 2010-2012

Sursa: Studiu BNR, Ţintirea directă a inflaţiei în Republica Cehă, Polonia şi Ungaria:implementare şi performanţe, http://www.bnro.ro/Studii-4010.aspx

Anii 2009 – 2011 inflaţia are un ritm galopant, înregistrând 4.2% în luna aprilie,

urmând ca până la sfârşitul anului traiectoria să între pe un trend descendent atingând

la sfârşitul lunii decembrie valoarea de 3.72%, media lunară a inflaţiei din Polonia

2009 fiind situată în jurul valorii de 3.79%. în primele 8 luni ale anului 2010, se

înregistrează o scădere lunară a indicatorului ratei inflaţiei, cea mai mică valoare fiind

înregistrată în august când indicatorul ratei anuale a inflaţiei ajunge sub 2%, pentru ca

apoi să urce până la peste 3% înregistrate la sfâşitul lunii decembrie. Media lunară a

inflaţiei în acest an în Polonia a fost de 2,58%.

Pentru anul 2011 graficul lunar al inflaţiei 59

se prezintă astfel:

Fig 22. Grafic privind evoluţia inflaţiei în Polonia 2011

Sursa: http://www.inflation.eu/inflation-rates/poland/inflation-poland.aspx

59 www.inflation.ue



44

Conform graficului putem observa o creştere a inflaţiei în primele 5 luni ale

anului 2011, care culminează în mai cu atingerea valorii de 4.8 puncte procentuale,

urmat apoi de o scădere până în luna iulie când se înregistrează o valoare puţin sub

4%, urmată din nou de o creştere şi o scădere pe parcursul următoarelor luni, pentru

ca din octombrie, rata anuală a inflaţiei să cunoască o traiectorie ascendentă, la

sfârşitul lunii decembrie înregistrând valoarea de 4.6%.

Fig 23. Inflaţia în Polonia în 2012

Sursa: http://www.inflation.eu/inflation-rates/poland/inflation-poland.aspx

Anul 2012, după cum putem observa inflaţia în Polonia e într -un proces de

deminiurae, dacă în luna îanuarie rata anuală a inflaţiei se situa în jurul valorii de

4.3%, în următoarele 3 luni a intrat într-un trend de diminuare, astfel că în mai anul

curent, rata anuală a inflaţiei a înregistrat o valoare sub 3,5 %. Media lunară a inflaţiei

în 2012 până în luna iunie se situează în jurul valorii de 3,89 puncte procentuale.



45

3. POLITICI ANTIINFLAŢIONISTE

În acest capitol îmi propun să fac o scurtă incursiune în măsurile

antiinflaţioniste aplicate în Uniunea Europeană, România şi Polonia. Pentru început

voi face o scurtă descriere a mecanismului inflaţionist, urmând ca apoi să evidenţiez

principalele metode aplicate în vederea limitării şi stopării acestui efect

macroeconomic.

După cum am văzut şi din capitolele anterioare, inflaţia reprezintă un

dezechilibru macroeconomic, generat de creşterea inegală a preţurilor şi devalorizarea

monezii, prin scăderea accentuată a puterii de cumpărare într -un anumit interval.

3.1. MĂSURI ANTIINFLAŢIONISTE

În ceea ce privesc măsurile de care dispun economiile în vederea limitării şi

stopării efectelor inflaţiei, acestea sunt corelate cu cele două cauze ale fenomenului:

inflaţia prin costuri şi inflaţia prin cerere, vizând fie controlul cererii agregate, prin

reducerea acesteia, fie controlul ofertei agregate prin soporirea ei.

I. Astfel măsurile implementate în controlul cererii agregate sunt:

1. Politicile bugetar - fiscale, folosind două pârghii de reducere a cererii: prin

reducerea cheltuielilor publice (guvernamentale) presupunând menţinerea unor

deficite bugetare cât mai reduse sau prin creşterea presiunii fiscale materializată prin

creşterea impozitelor directe şi indirecte. Aceste două elemente colaborare formează

aşa-numita „politică deflaţionistă”

2. Politicile monetare care vizează controlul masei monetare aflată în

circulaţie operează în scopul blocării masei monetare sau reducerii acesteia şi se

efectuează de către Banca Centrală folosind drept instrumente: manevrarea taxei de

rescont, operaţiunile de open-market şi variaţia cotei rezervelor obligatorii.

A) Manevrarea taxei de rescont generează creşterea sau reducerea costului

unui credit, prin intermediul dobânzilor, reflectat în mărirea sau reducerea masei

monetare. „rescontarea reprezintă operaţiunea la vedere prin care banca central (de

emisiune) achiziţionează de la băncile comerciale efectele de comerţ, anterior scontate

de acestea, monetizându-le la o valoare diminuată cu suma ce reprezintă taxa de



46

rescont (fiind dobânda pe care o percepe banca central pe durata creditării băncilor

comerciale)”60

B) Operaţiunile de open-market vizează vânzarea-cumpărarea de pe piaţa

monetară a unor efecte publice sau private acţionând în sensul retragerii unei anumitecantităţi de monedă atunci când le vinde (demonetizare) sau introducând o cantitate

suplimentare de monedă la achiziţie (monetizare), având un efect dublu: când banca

centrală cumpără creşte cantitatea de monedă, provocând o creştere a preţurilor

(cursurilor) titlurilor tranzacţionate, iar atunci când vinde efectele sunt inverse

C) Variaţia cotei rezervelor obligatorii este cea mai răspândită tehnică

utilizată de către băncile centrale, constând în obligaţia pe care o băncile comerciale

de a-şi constitui rezerve minime obligatorii în cont nepurtător de dobândă deschis la

banca centrală, care stabileşte cuantumul acestor rezerve, prin aplicarea unei cote

procentuale la totalul resurselor atrase de băncile comerciale. Această măsura măreşte

gradul de lichidate al băncilor comerciale, sau dimpotrivă diminuează resursele de

creditare ale acestora (implicit şi capacitatea lor de a crea monedă prin creditare)

II. Măsurile luate în vederea controlului ofertei agregate presupun

susţinerea ofertei din economie, implementând măsurile necesare în vedereacombaterii stagnării sau scăderii producţiei naţionale astfel:

A) Pentru cr eşterea volumui de investiţii şi îndeplinirea obiectivelor de

investiţii se acţionează prin ieftinirea creditelor, presupunând scăderea raţe medii a

dobânzii pe piaţa monetară şi acordarea lor prioritar agenţilor economici care au

planuri de afacere în domeniul producţiei viabil

B) Acordarea unor facilităţi fiscale însumând scutiri, reduceri de

impozite în primii ani de activitate, reduceri de impozite pentru profiturile reînvestite,

aplicarea sistemului de amortizare accelerată a capitalului fix, reducerea taxelor

vamale pentru anumite materii prime sau produse finite provenite din import

C) Reducerea costurilor de producţie, responsabilitate a agenţilor

economici care trebuie să utilizeze factori de producţie la cele mai mici preţuri de pe

piaţă, dar fără să afecteze calitatea produsului final, cât şi creşterea randamentului

acestor factori, care în final vor duce la o scăderea a costului unitar. 60 Macroeconomie, lector univ. dr. Daniel Tobă



47

Un instrument al politicii monetare des întâlnit în combaterea procesului de

inflaţiei este reprezentat de ţintirea directă a inflaţiei, caracterizată prin anunţarea

publică a unui nivel de inflaţie necesar a fi atins într -o perioadă specifică de timp, prin

implementarea politicilor şi tehnicilor necesare atingerii acestui obiectiv.

Ţintirea inflaţiei presupune parcurgerea unor etape: prin stabilirea obiectivului

de inflaţie necesar a fi atins, luarea unui angajament privind acest obiectiv, analiza şi

evaluarea politicilor monetare necesar a fi implementate în obţinerea rezultatelor

scontate, transparenţa politicii monetare şi responsabilitatea sporită ă băncii centrale

în raport cu atingerea acestui obiectiv.

Avantajele acestei politici monetare, conform BNR sunt reprezentate de:61

Dezinflaţia la costuri moderate

Reprezintă o ancoră pentru expectaţii inflaţioniste mai scăzute

Toate instrumentele politicii monetare sunt folosite în scopul atingerii

obiectivelor

Creşterea responsabilităţii băncii centrale contribuie la limitarea inconsistenţei

dinamice

Se implementează un regim nou, transparent şi flexibil

3.2. INFLAŢIA ŞI POLITICILE INFLAŢIONISTE ÎN UE

Deoarece inflaţia reprezintă un fenomen care afectează în mod direct nivelul de

trai al cetăţenilor, este necesar a fi cunoscut şi prevenit efectul negativ al acestuia

asupra oamenilor. În Uniunea Europeană, inflaţia se măsoară prin valoarea

indicatorului IPAC: „Indicele armonizat al preţurilor de consum”. IAPC este bazat pe

un coş de produse şi servicii reprezentative pentru fiecare ţară, iar pentru a fi relevant

acesta trebuie să măsoare corect şi eficient comportamentul de achiziţie şi consum al

cetăţenilor UE. În acest coş de bunuri sunt incluse preţurile bunurilor şi serviciilor

achiziţionate în mod obişnuit inclusive elemente precum chiria, alimentele,

îmbrăcămintea, precum şi elemente achiziţionate mai rar, dar de o valoare importantă:

prime de asigurare, reparaţii şi întreţinere pentru bunuri proprii etc.

61 Prezentare iulie 2005, obiectivele pe termen mediu ale politicilor monetare BNR, www.bnr.ro



48

Şi în UE statele aplică aceleaşi metode de prevenire şi combatere a efectelor

negative ale inflaţiei, prin aplicarea politicilor asupra cererii şi ofertei agregate.

Politica monetară de ansamblu a UE revine în responsabilitatea băncilor central a

fiecărui stat membru al uniunii şi a Băncii Centrale Europene (BCE), care împreună

formează la nivel de bloc Sistemul European al Băncilor Centrale (SEBC). BCE şi

băncile central acţionează împreună în vederea atingerii obiectivului „de menţinere

stabilă a preţurilor ” în care se urmăreşte ca valoarea ratei inflaţiei anuale să nu

depăşească 2%.62

Fig 24. Folosirea dobânzilor BCE pentru menţinerea sub control a inflaţiei în UE

Sursa:

http://ec.europa.eu/economy_finance/netstartsearch/focuson/inflation/graph/static-

chart-4-2_ro.html?keepThis=true&TB_iframe=true&height=620&width=800

După cum poate observa şi din graficul de mai sus Banca Centrală europeană

utilizează ca metodă de menţinere a inflaţiei în pragul stabilit de 2 %, o politică

monetară, acţionând prin manevrarea dobânzilor la nivel bancar, pentru emisiunea sau

stagnarea de monedă europeană, ţinând sub control în acest fel masa monetară

europeană aflată în circulaţie şi după cum desprindem şi din graficul de mai sus,

62 http://ec.europa.eu/economy_finance/netstartsearch/focuson/inflation/graph/static-chart-4-2_ro.html?keepThis=true&TB_iframe=true&height=620&width=800



49

reuşind ca prin prisma dobânzilor să păstreze rata inflaţiei IAPC în targetul propus de

2% aproape în fiecare an.

În ceea ce priveşte targetul de 2% propus de atins de UE, conform datelor

disponibile, ratele de inflaţie care sunt mai mici de 2% sunt suficient de scăzute pentru

ca economia să beneficieze de stabilitatea preţurilor, ajutând astfel şi consumatorii şi

întreprinzătorii să îşi previzioneze şi catalogheze corect cheltuielile.

Politica fiscală în UE face referire la modalitatea în care guvernele decid ce

sumă de bani doresc să încaseze, respective să cheltuie şi în cel fel, încasarea banilor

fiind făcută prin impunerea de impozituri pe bunuri, servicii sau veniturile agenţilor

economici şi persoanelor, veniturile colectate fiind redirecţionate spre investirea în

domenii precum infrastructura sau asistenţa socială. Aceste beneficii au un impact

major în economie, datorită faptului că cuantumul impozitelor şi taxelor impuse care

generează veniturile guvernului reduc sumele de bani disponibile cheltuielilor

efectuate de oameni, dar când guvernul utilizează banii în vedere eficientizării

instrumentelor domeniului public, acesta introduce bani în economie.

În UE coordonarea politicilor fiscal de către guvernele statelor membre, a fost

convenită în „Pactul de stabilitate şi creştere (PSC)” şi prin Tratat, cele mai

importante prevedere ale acestor documente fiind: menţinerea unui deficit bugetar sub

3% din produsul intern brut PIB, iar datoria publică la mai puţin de 60% din PIB.

Fig 25. Deficitele bugetare în zona euro pentru perioada 1992-2009

exprimată în procente din PIB

Sursa: http://ec.europa.eu/economy_finance/focuson/inflation/how_ro.htm



50

După cum putem observa în graficul de mai sus înainte ca ţările din blocul

European să adopte moneda europeană, deficitele bugetare (calculate ca diferenţă

dintre veniturile şi cheltuielile bugetare), erau mari, însă după câţiva ani de pregătiri

pentru adoptare deficitele în anul 1998 erau vizibil mai reduse faţă de perioada 1992.

După lansarea monedei euro, în 1999 observăm că deficitele bugetare au fost ţinute

sub controlul limitative de 3%, dar pe fondul crizei europene din 2008 în unele ţări

deficitul bugetar a crescut în anul 2009.

La nivelul Uniunii Europene politica fiscal şi monetară este subordonată

tratatului de în fiinţarea a Comunităţii Europene care prevede eliminarea taxelor

vamale între ţările membre şi asigurarea liberei concurenţe în cadrul pieţei comune, în

acest sens av du-se în vedere impozitele indirect manifestate sub forma TVA şi

accizelor, impozitele directe fiind subordinate scopului de corectare a liberei

concurenţe pe piaţă.

Pentru a exemplifica mai bine scopurile urmărite, voi face o scurtă analiză a

politicilor antiinflaţioniste aplicate de unele ţări din Europa membre ale Uniunii

Europene. Voi începe cu analiză politicilor aplicate de către Germania în cazul

combaterii inflaţiei. După cele două războaie mondiale economie Germaniei intră într -

un lung proces de revitalizare, inflaţia atingând cote alarmante datorită pagubelor de

după război (datoriile mari acumulate în timpul conflictelor) şi masei monetare

exagerate din circulaţie. În vederea combaterii inflaţiei Germania şi-a îndreptat atenţia

în aplicarea unor politici monetare şi bugetar-fiscale prioritare pentru a depăşi situaţia,

autorităţile reducând deficitul bugetar, cheltuielile statului au fost acoperite prin

majorarea impozitelor, preţurile se stabilizează, rata anuală a inflaţie încadrându-se

frecvent în intervalul 1% -3%, iar o dată cu adoptarea monedei EURO în anul 2002,

economia se stabilizează mai mult, nivelul inflaţionist păstrându-şi nivelul scăzut şi în

următorii ani. Începând cu anul 2008 politicile antiinflaţioniste urmăresc stabilizarea preţurilor, revizuirea politicii fiscale, scăderea ratei şomajului şi eliminarea evaziunii

fiscale.63 În Cehia, principalul obiectiv al politicilor antiinflaţioniste se reflect în

necesitatea creşterii stabilităţii preţurilor, iar politicile fiscale şi în domeniul

veniturilor şi-au arătat primele succese, o dată cu pu blicarea primului raport de

inflaţie al BNC (Banca Naţională Cehă), când conform datelor publicate în perioada

1993-1998 deficitul bugetar s-a situate în fiecare an sub 2 %. Anii următori aduc în

63 www.oecd.org



51

prim plan aplicarea unor politici monetare ca instrument folosit în frânarea inflaţiei,

apoi trecând la regimul de ţintire directă a inflaţiei, încercând constant să armonizeze

politicile BNC cu cele ale Băncii Centrale Europene, principalul instrument de

politică monetară devenind rata dobânzii.

În Ungaria, începând cu anul 2001 principalul ţel al politicii monetare este acela

de stabilitate a preţurilor, conform noului statul al BUN (Banca Naţională a Ungariei),

banca central acordând sprijin Guvernului ungar doar în măsura în care aceasta nu

punea în pericol atingerea ţintei de inflaţie. Măsurile fiscale aplicate în domeniul

inflaţiei s-au dovedit insuficiente în atingere ţelului, deşi în timp acestea s -au

îmbunătăţit, iar politicile adoptate înaintea introducerii ţintirii directe a inflaţiei au

avut un caracter prudent, dovadă fiind şi majorările salariale de numai 1,5% în termini

reali, ca urmare a politicii salariale promovate.64

Prin aplicarea acestor politici fiscal unitar se urmăreşte atingerea unor obiective

privind reducerea inflaţiei în ţările membre UE şi păstrarea unui nivel de trai ridicat

pentru toţi cetăţenii săi. Cel mai important obiectiv pe termen lung al politicilor

fiscale fiind reprezentat de înlăturarea diferenţelor în ceea ce priveşte cotele şi

metodele de aplicare a impozitelor indirecte, în cadrul impozitărilor directe se

urmăreşte reducerea evaziunii fiscale şi evitarea duble impuneri şi păstrarea bugetelor

echilibrate la nivel de ciclu economic.

3.3. POLITICILE INFLAŢIONISTE ÎN ROMÂNIA

În luna august 2005, Banca Naţională a României a adoptat o nouă strategie de

politică monetară – ţintirea directă a inflaţiei. Un rol esenţial în funcţionarea acestui

regim revine ancorării anticipaţiilor inflaţioniste la nivelul obiectivului de inflaţie

anunţat de banca centrală şi, prin urmare, unei comunicări eficiente cu publicul.

Principalul instrument de comunicare este Raportul asupra inflaţiei.65

După cum am văzut din capitolele anterioare în România evoluţia inflaţiei a

avut un parcurs schimbător, dacă la începutul anilor ’90 trecea de valorile de 150%, în

2011 a ajuns la 3.14%, un nivel redus comparative cu perioadele precedente. Datorită

64

Ţintirea directă a inflaţiei în republica Cehă, Polonia şi Ungaria: implementare şi performanţe, bnr200465 Raport asupra inflaţiei - mai 2012, http://www.bnro.ro/PublicationDocuments.aspx?icid=3922



52

situaţiei economice fragilă în care se află ţara noastră, de-a lungul anilor s-au introdus

drept răspuns la ridicarea valorilor inflaţiei o serie de politici care au acţionat atât

asupra cererii, cât şi asupra ofertei în vederea limitării efectelor negative pe care

inflaţia le are asupra populaţiei ţării.

Începând cu anii 1990 în România se trece de la o economie centralizată la una

de piaţa, caracterizată prin revendicări salariale, descentralizarea economiei naţionale,

privatizarea sectoarelor economice, liberalizarea treptată a preţurilor care au avut un

efect negative asupra economiei naţionale, creând dezechilibre economice în domenii

precum: formarea preţurilor, ocuparea forţei de muncă, balanţa de plăti şi în final

afectând întreaga creştere economic a ţării.

La 1 noiembrie 1990 când se dă startul liberalizării preţurilor bunurilor de

consum, se dă startul şi unui proces lung de inflaţie, care culminează cu valorile de

peste 3 cifre din primii ani de tranziţie, datoraţi în primul rând creşterii accelerate a

preţurilor datorită lipsei generalizate de produse de la începutul anilor ’90 dar şi

schimbărilor în impozite petrecute precum creşterea cotei TVA la 1 iulie 1993,

moment în care preţurile bunurilor de consum şi serviciilor cresc cu aproape 20%.

Perioada următoare se caracterizează prin implementarea diferitelor metode de

reducere a inflaţiei, care au succes, drept urmare rata anuală a inflaţiei scrade simţitor

în următorii ani.

În perioada 1993-1995, se aplică o politică monetară antiinflaţionistă acţionată

prin intermediul băncilor, care operau cu nivelul dobânzilor la creditele bancare.

Banca centrală implementează o politică agresivă de acordare a creditelor către

băncile comerciale, prin operarea unor rate a dobânzii excesiv de ridicate, ce

determină băncile să acorde credite mai puţine cetăţenilor şi doar în situaţii extreme,

costurile fiind foarte ridicate pentru aceştia.

În 1995 se produce o reorientare a politicii de creditare, prin reducerea rateidobânzii de refinanţare cu până la 50 de procente, a cărei finalitate a dus la îndatorirea

pe termen scurt a întreprinderilor, dar şi crearea de noi locuri de muncă, şomajul în

acea perioadă ajungând la un nivel foarte scăzut (sub 10%), în timp ce rata medie

anuală a inflaţiei ajunge la cel mai mic nivel de după anii 1990, înregistrând valoarea

de 2.1%.

Anul 1996 aduce o creştere a inflaţiei în România de mai bine de 3%, iar spre

sfârşitul anului când are loc liberalizarea cursului valutar, fiind primul an în careRomânia lansează pe piaţa financiară internaţională primele obligaţiuni, această rata a



53

inflaţiei continuă să crească. În 1997 BNR introduce în circulaţie o cantitate de

monedă suplimentară şi măreşte rata dobânzii de refinanţare. BNR a fost nevoită să

intervină prin introducerea masei monetare suplimentare, ca măsură monetară, pentru

a creşte încrederea în moneda naţională.

Anii 1998-2000 sunt reprezentaţi de încercările de controlare a ratei inflaţiei

prin introducerea politicilor monetariste, dar preţul plătit se reflect în devalorizarea

rapidă a leului naţional în raport cu dolarul American, obiectivele principale urmărite

în această perioadă fiind raportate la mărirea vitezei de circulaţie a monedei şi

stagnarea creşterii generale a preţurilor, colaborare cu măsuri de intensificare a

privatizării şi atragere de investiţii, politici valutare agresive îndreptate spre mărirea

rezervelor valutare şi susţinerea monedei naţionale şi restabilirea băncilor de stat şi

private. Conform datelor disponibile, în obiectivele Guvernului din acea vreme erau

incluse prin ter altele: stabilizarea preţurilor, diminuarea şomajului, creşterea

economic reală, echilibrarea balanţei de plăti etc.

Politica fiscală aplicată în ţara noastră începând cu 1990 s-a concentrate pe

obţinerea veniturilor bugetare mai ales din colectarea impozitelor indirecte, TVA

ocupând pană la 46% din acestea. Perioada 1993-1994 aduce un deficit bugetar atins

de aproape 20%, perioada următoare fiind marcată de scăderea veniturilor colectate

din impozitele indirect şi creşterea veniturilor colectate din impozitele directe (peste

50% în 1996), în 1997 se apelează la introducerea unor politici de reducere şi acordare

de facilităţi în ceea ce priveşte impozitul pe profit, politică ce duce la dezvoltarea

economiei naţionale şi redresarea acesteia. În anul 2000 micşorarea TVA de la 22% la

19% aduce o scădere a preţurilor de aproximativ 3 procente.

Anul 2005 aduce o nouă viziune asupra politicilor necesare a fi implementate în

vedera combaterii şi limitării efectelor negative ale inflaţiei, punându-se în evidenţă

aplicarea unei politici de ţintire direct a inflaţiei. Până în 2005 politica adoptată deBNR în reducerea inflaţiei se baza pe ţintirea agregatelor monetare, dar folosirea

cursului de schimb ca ancoră antiinflaţionistă şi operarea cu nivelul ratei dobânzilor a

devenit impracticabil datorită efectelor din prima perioadă de tranziţie la economie de

piaţă. Contextul economic în care se afla nivelul ratei inflaţiei în 2005, a fost favorabil

trecerii la această metodă de ţintire direct a inflaţiei, această politică fiind



54

recomandată când banca centrală a redus deja inflaţia la un nivel apropiat de

stabilitatea preţurilor, fiind o metodă ce asigură stabilitatea inflaţiei la nivel redus. 66

Conform datelor publicate pe site-ul Băncii Naţionale a României această

metodă a fost adoptată în concordanţă cu îndeplinirea etapelor premergătoare acesteia,

în momentul întroducerii demostrându-se şi îndeplinirea următoarelor cerinţe şi

criterii care condiţionează eficacitatea acestei strategii:67

Coborârea ratei anuale a inflaţiei sub nivelul de 10 la sută;

Acumularea unui câştig de credibilitate de către banca centrală şi consolidarea

acestuia;

Întărirea independenţei de jure (prin intrarea în vigoare la 30 iulie 2004 a

noului Statut al BNR) şi de facto a BNR;

Restrângerea dominanţei fiscale, derularea procesului de consolidare fiscală şi

ameliorarea coordonării dintre politica fiscală şi cea monetară;

Relativa flexibilizare a cursului de schimb al leului şi reducerea gradului de

vulnerabilitate a economiei la fluctuaţiile acestei variabile;

Însănătoşirea şi întărirea sistemului bancar şi relativa creştere a intermedierii

bancare;

Sporirea transparenţei şi a responsabilităţii băncii centrale, precum şi a ariei şi

intensităţii comunicării BNR cu publicul şi pieţele financiare, inclusiv în ceea ce

priveşte aspectele legate de noua strategie de politică monetară şi de pregătirea

adoptării ei;

Conturarea mai clară a comportamentelor macroeconomice şi a mecanismelor

de funcţionare a economiei necesară identificării şi creşterii eficacităţii canalelor de

transmisie monetară.”

Conform datelor publicate în noiembrie 2005, BNR alege adoptarea acestei

strategii de ţintire directă a inflaţiei datorită slăbirii relaţiei agregate monetare-inflaţie,

necesitatea calibrării politicii monetare în funcţie de evoluţia ratei inflaţiei şi nu a unor

ţinte intermediare (cum se proceda până la prezentul an) şi limită rii riscurilor asociate

utilizării cursului de schimb ca ancoră nominal în contextul liberalizării contului de

capital. Caracteristicile definitorii ale ţintirii inflaţiei sunt:

66 Inflation targeting în Romania, challenges and perspectives , MPRA 200667 http://bnr.ro/Tintirea-directa-a-inflatiei-711.aspx



55

„Asumarea neechivocă a angajamentului faţă de stabilitatea preţurilor ca

obiectiv fundamental al politicii monetare

• subordonarea altor obiective (de exemplu, cursul de schimb) obiectivului

fundamental

• transparenţa strategiei de politică monetară prin comunicarea către public a

obiectivelor şi a deciziilor adoptate

Independenţa băncii centrale şi responsabilitatea acesteia pentru atingerea

ţintei de inflaţie

• lipsa dominanţei fiscale

• sistem bancar sănătos „68

Premisele care au fost benefice acestei adoptări fac referire la 5 elemente: rata

anuală a inflaţiei se situa sub 10%, intrând pe palierul cu o singură cifră, BNR

beneficiază de independenţă operaţională, dezinflaţia din ultimii ani a dus la creşterea

credibilităţii în BNR, sectorul bancar a dobândit un mediu solid şi stabil şi dominanţa

fiscală nu mai reprezenta o problemă, conform datelor BNR.69

„Particularităţile strategiei de ţintire a inflaţiei fac obiectul următoarelor:

Reducerea ratei dobânzii de politică monetară pentru restrângerea

diferenţialului faţă de piaţa internaţională

Creşterea flexibilităţii şi impredictibilităţii cursului de schimb

Sterilizarea parţială a intrărilor de capital

Rezerve minime obligatorii

Măsuri prudenţiale şi administrative”

Ţintele de inflaţie sunt exprimate în termenii variaţie anuale a indicelui

preţurilor bunurilor de consum, stabilite ca punct central care au un interval de

variaţie în România de ±1%, stabilirea valorilor şi evoluţia acestora fiind caracterizate

de 2 etape:

68 Politica comercială a băncii central şi bancile comerciale, Mugur isărescu, 3 noiembrie 2005 69 Idem



56

Etapa ţintelor de inflaţie coborâtoare stabilite pe doi ani ca valori anuale

aferente lunii decembrie, fiind necesară în vederea consolidării dezinflaţiei şi atingerii

unei rate anuale medii a inflaţiei sustenabile pe termen mediu

Etapă unei ţinte staţionare multianuale de inflaţie fiind o perioadă intermediară

menită să asigure trecerea spre etapă ţintei continue de inflaţie pe termen lung

Fig. 26 Proiecţia inflaţiei anuale a IPC şi intervalul de incertitudine asociat

Sursa http://bnr.ro/Proiectii-BNR-4351.aspx

Conform graficului, la sfârşitul anului curent, rata anuală a inflaţiei se va afla

peste ţinta anuală a inflaţiei, abia în 2013 rata anuală a inflaţiei va ajunge în intervalul

de variaţie apropiat valorii stabilite pentru ţinta de inflaţie, conform previziunilor

BNR.

3.4. POLITICILE ANTIINFLAŢIONISTE ÎN POLONIA

Conform datelor disponibile în Polonia modificarea cadrului legal de conducere

a politicii monetare a reprezentat începutul tranziţiei către un regim de ţintire directă a

inflaţiei, implementat începând cu 1999, cu şase ani mai devreme faţa de România.

Politica este implementată de BNP Banca Naţională a Poloniei, a cărei scop

fundamental îl reprezintă stabilitatea preţurilor. În momentul implementării aceste



58

CONCLUZII

Din analiza efectuată pe cele două ţări pot să desprind următoarele:

Adoptarea regimului de ţintire directă a inflaţiei, mai rapid în Polonia decât în

România a avut consecinţe în coborârea ratei anuale a inflaţiei sub pragul de 10%

Ambele ţări analizate s-au confruntat cu probleme în politica monetară în

vederea stabilizării monedei naţionale în raport cu euro şi dolarul.

Fragilitatea sistemului bancar în Polonia la momentul adoptării regimului de

ţintire a inflaţiei a constituit un element de vulnerabilitate: Calitatea scăzută a

activelor bancare (creditele neperformante având ponderi îngrijorătoare) şi întârzierile

consemnate în procesul de privatizare a acestui sector au făcut ca băncile să

depăşească cu greu perioadele în care politica monetară restrictivă şi volatilitatea

cursului de schimb s-au combinat cu recesiunea sau stagnarea economică.

Cele două ţări au ales ca indicator de măsurare al inflaţiei IPC, indicele

preţurilor de consum.

Dacă Polonia a reuşit încă din al treilea an al ţintirii directe a inflaţiei să

menţină sub control acest fenomen macroeconomic în limitele de ţintire vizate de

BNP, în România acest lucru s-a realizat doar în 2006 şi mai apoi în 2011

În România evoluţia inflaţionistă este galopantă cu schimbări bruşte de valori

de la trimestru la trimestru, spre deosebire de Polonia care se păstrează în limitele

impuse de BNP.

Faţă de anul 2006, evoluţia inflaţiei a avut un ritm galopant, abia în anul 2011

politicile economice reuşind să ducă la îndeplinirea obiectivului ratei anuale a inflaţiei

stabilită anterior. Deşi pe parcursul anilor rata anuală a inflaţiei a cunoscut momente



59

de creştere rapidă, scădere sau stagnare, în anul 2011 BNR atinge ţinta propusă de

3.6%, rata înregistrată fiind inferioară valorii ţintite.

Deşi s-a adoptat sistemul restructurării graduale, datorită faptului că a

funcţionat în ţările aflate în perioadă de tranziţie, ţara noastră s-a confruntat la

începutul anilor 1990 cu o inflaţie de trei cifre, apogeul atingându-se în anul 1993 cu

o inflaţie de 295,5%.

Anul 2006, a fost anul cu cea mai spectaculoasă evoluţie a procesului

dezinflaţionist din 1990 încoace. Valoarea de 4,87% înregistrată de rata inflaţiei a fost

net inferioară ţintei de 5,0%, datorită unei creşteri economice care a depăşit

prognozele specialiştilor. Aprecierea cursului de schimb al monedei naţionale,

încetinirea ritmului de creştere a preţurilor administrate au fost doar câţiva dintre

factorii care au influenţat evoluţia neaşteptată a preţurilor.

Pe lângă aderarea la Uniunea Europeană, anul 2007 ne-a adus şi o schimbare

nedorită a procesului dezinflaţionist, rata inflaţiei înregistrând valoarea de 6,57%, cu

mult peste ţinta propusă de către Banca Naţională de 4%

În anul 2008 valoarea înregistrată în ceea ce priveşte rata inflaţiei a fost mult

mai mare decât cea prognozată de 3.8% după revizuire, înregistrând 6.3% procente la

sfârşitul anului

Comparativ cu evoluţia leului, zlotul polonez şi-a consolidat an de an evoluţia

în raport cu euro şi dolarul.



60

Bibliografie

1. Angelescu, C., Ciucur, D., Dicţionar de Economie, Ed. Economică, Bucureşti, 2001

2. Bernard, Y., Colli, J.-C., Vocabular economic şi financiar , Ed. Humanitas,

Bucureşti, 1994 3. Bodea, G., Sistemul economic, între dezechilibru şi dezvoltare, Ed. Dacia, Cluj-

Napoca, 1999

4. Ciobanu, Gh., Popescu, Gh., Macroeconomie – curs universitar , Editura

Imprimeria Ardealul, Cluj-Napoca, 2004

5. Ciobanu, Gh., Popescu, Gh., Macroeconomie – curs universitar , Editura

Imprimeria Ardealul, Cluj-Napoca, 2004

6. Gheorghe Popescu, Evoluţia gândirii economice, ediţia I, Editura George Bariţiu,

Cluj-Napoca, 2000

7. Luţaş, M., Câlea, S., Economie Europeană, Ed. Imprimeria Ardealul, Cluj-Napoca,

2005

8. M. Băcescu, A. Băcescu-Cărbunaru, Macroeconomie şi politici macroeconomice, Ed. AllEducational, Bucureşti, 1998

10. Postelnicu, Gh., Economie politică vol. 2, Litografia UBB, Facultatea de Ştiinţe

Economice, Cluj-Napoca, 200011. Pierre Bezbakh, Inflatie, dezinflatie, deflatie Ed.Humaintas 1992

Referinţe web:

1. ASECIB, http://www.asecib.ase.ro/Roman/am/cap6.pdf

2. Banca Naţională a României, www.bnr.ro

3. Banca Central Europeană, http://www.ecb.int/home/html/index.en.html

4. Euroactiv, www.euroactiv.ro 5. Euromoneda, http://www.euromoneda.ro/default.asp

6. Eurostat, http://epp.eurostat.ec.europa.eu/

7. Infoeuropa, http://www.infoeuropa.ro/jsp/page.jsp

8. Institutul Naţional de Statistică, www.insse.ro

9. Money Channel, www.tmctv.ro

10. Wikipedia, http://ro.wikipedia.org/wiki/Pagina_principal%C4%83

11. Banca Naţională a Cehiei, www.cnb.cz

12. Banca Naţională a Poloniei, www.nbp.pl

http://www.asecib.ase.ro/Roman/am/cap6.pdf



http://www.bnr.ro/

http://www.bnr.ro/

http://www.bnr.ro/

http://www.ecb.int/home/html/index.en.html



http://www.euroactiv.ro/



http://www.euromoneda.ro/default.asp



http://epp.eurostat.ec.europa.eu/



http://www.infoeuropa.ro/jsp/page.jsp



http://www.insse.ro/



http://www.tmctv.ro/



http://ro.wikipedia.org/wiki/Pagina_principal%C4%83



http://www.cnb.cz/

http://www.cnb.cz/

http://www.cnb.cz/

http://www.nbp.pl/

http://www.nbp.pl/

http://www.nbp.pl/

http://www.nbp.pl/

http://www.cnb.cz/









http://www.bnr.ro/




13. Banca Naţională a Slovaciei, www.nbs.sk

14. Banca Naţională a Ungariei, www.mnb.hu

http://www.nbs.sk/

http://www.nbs.sk/

http://www.nbs.sk/

http://www.mnb.hu/

http://www.mnb.hu/

http://www.mnb.hu/

http://www.mnb.hu/

http://www.nbs.sk/