HERMENEUTICA IDEII DE FILOSOFIE ROMANEASCA

Coordonatori: CONST ANTIN ASLAM

VIOREL CERNICA OANA$ERBAN

editura universitafii din bucuresti ®

2015

Conceptul de vreme la Mircea Vulcanescu. Reconstructie fenomenologica

Cornel-Florin Moraru

Abstract TI1is study aims to define Mircea Vulcanescu's concept of time (rom, ureme) in a phenomenological manner. In this way, the concept will gain its place in Vulcanescu's metaphysical system and its relations with other important concepts will be sketched out, so their interdependence can be noticed. By doing so, T want to indicate a path of systematical reconstruction through which Vulcanescu's conception of the "Romanian soul" can be better understood in the light of the hermeneutical method applied in contemporary philosophy. I will argue that the concept of time has its roots in the "architecture" of the human soul, viewed as a hierarchy of historical temptations (rom, ispite) and that, thus, it is placed in the very cenler of the philosopher's thought. Keywords: phenomenology, time, reconstruction, Romanian soul, metaphysics.

I, Consideratii prelirninare

Prin articolul de fa~a ne propunem circumscrierea conceptului de ureme din punct de vedcre fenomenologic, astfel incal sa schitam irnplicatile acestuia la nivelul intregii constructii metafizice vulcancsciene. Dar, intrucat opera lui Mircca Vulcanescu are un caracter schematic ~i fragmentar, demersul nostru trebuie s5 ia forma unei reconstructli pornind, in mod inevitabil, de la indiciile metodologice si ,,materialul ideatic" continut 111 scrierile acestuia. De aceea, rezultatul la care ne asteptam este, in acelasi timp, fidel $i strain gandului original, in masura In care orice demcrs reconstructiv este nevoit sa reconfigureze si sa reaseze in rost ceea ce, initial, a fost rostit doar pe jumatate.

Pe langa aceasta dificultate, insa avandu-si radacinile in ca, ne vom mai confrunta cu problema folosirii neriguroase a termenilor. In rcpetate randuri, Mircea Vulcanescu folosestc cvasi-sinonimic cuvintele ,,timp" si ,, vreme". Insa, exists si pasajc in care acestc doua concepte par a fi contrapuse, folosite 111 mod

intentionat in antiteza'. In aceste locuri, timpul pare a desemna doar dirnensiunea liniar-ordonatoare a tcrnporalitatii, excluzand dimensiunea destinal-rostuitoare care, dupa cum vom vedea, este usor reperabila in conceptul de vreme. Pe de alta partc, daca privim mai indeaproape problema, este posibil ca insusi faptul ca acesti doi tcrmcni nu sunt folositi intotdeauna riguros, sa ne spuna cate ceva dcsprc gandirea vulcanesciana, Cu alte cuvinre, este posibil ca, in spatele unei astfcl de aparente ,,scapari" ale constiintei filosofice sa se ascunda niste porniri ncdcclaratc ale spiritului, scapan asupra carora ne vom opri mai jos in cadru 1 cercetari i de fa ta.

In plus, relatiilc intretinute de ureme cu alte concepte fundamcntale ale metafizicii vulcanescicne, relatii care adesea nu sunt vizate in mod explicit de consideratiile filosofului, pot induce "in eroarc si conduce spre aporie gandirea ce ~i propune o delimitare riguroasa a conccptului. De aceea, trebuie avut intotdeauna in vedere metodologia si scopul demersului vulcanescian. Conceptul de vreme face parte dintr-o serie de concepte rcgandite de catre Mircea Vulcanescu pc baza unei experiente romanesti a fenomenelor, pentru a da searna de ceea ce ganditorul numeste ,,omul romancsc", o specificare a ideii generice de om.

Tn cautarea acestui fenomcn, cercetarea ia calea fenomenologiei limbajului romanesc cotidian autentic 9i ~i propune sa patrunda clincolo de filosofiile concrete ale ganditorilor de limb5. romana catre "ceca cc preexists, in oarecare masura, activitiitii ganditorilor"2, catre ceea ce nu poate £i influentat de 11bunul plac" al unui ganditor sau altul si nici de o anumita conceptie personals asupra cxislentei in genere. Astfcl, urmarind ,,configuraµa limbii''3 si 11structura simbolurilor expresive cu circulatie generala in poporul romanesc":', Mircea Vulcanescu 1~i propune o scoatcre la Iumina a ceea cc gasim pre-simtit m limba, a ceea ce, mai tarziu, Noica avea sa numeasca ,,sentimcntul romanesc a 1 fiintei". Astfel, prin aceasta ,, pre-existenta" a prejudecatilor de gandire care, abia elc, fac posibila geneza lingvistica ~i scmiotica, este scos la iveala ceea ce fiecare gandilor individual oricum presupune, chiar si atunci cand cercetarea il duce la concluzii diferite.

Un bun exernplu de astfel de pasaj estc urmstorul: .,In realitate, Iumea are toate dimensiunilc spatiului, plus desfa~urarea 'in timp. Vrernea nu este deci altceva, pentru roman, dt•dt lumen in prefacere" (M. Vulcanescu, Opere I, ed. Marin Diaconu, Bucurcsti, Univers Enciclopedic, 2005, p. 1023.)

2 M. Vulcanescu, Opere T, Bucuresri, Unlvers Enciclopedic, 2005, p. 1023. Ibidem. Ibidem.

£UTICA IDF.11 DE FILOSOFIE R< lM/\NEASCA

CONCEPTUL DE VREME LA MIRCEA VULCANESCU

Statutul conceptului de vrerne este, de asemenea, ID mare parte ambiguu. El se refera, pe de o parte, la un palier ontologic propriu-zis - palierul firii- si are in vedere ,,intregul existentei". unitatea acesteia. Pe de alta parte, ea trimite la ins (ca existenii concreta) prin intermediul conceptului de soarta si inglobeaza intreaga structura sufleteasca a acestuia, oferindu-i adapost, desi, dupa cum vom vedea, ID ultima instanta. vremea I$i are izvorul in individ. Acest caracter circular al vremii, acela de a se rasfrsngc mereu asupra propriei sale origini, este, dupa cum vom incerca sa aratam, exact punctu 1 de ruptura pe care il revendica insul in vederea irumperii sale in lume.

Mai mult decat atat, ca fiintare ce ia fiinta la acest punct de rupture, insul, prin actiunile si IDtamplarile sale, poate schimba vremurile. Desi, dintr-un anumit punct de vedere, vremea preexista si face posibila existenta individului, din alt punct de vedere, ea isi are terneiul ultim tocmai in individ si in structura

' ' sa sufleteasca. Insa, dupa cum vom vedea, aceasta structure nu este deloc individuala, in sensul concret al cuvantului, ci ni se infatiseaza ca o ierarhie ' ' specifica de ispite - ierarhie care este aceea$i pentru fiecare ins ce face parte din poporul roman si foloseste structurile sintactice si semiotice al limbii romane.

Luand aminte la cele tocmai expuse, demersul nostru de reconstructie vizeaza punerea conceptului de vreme la locul sau in gandirea rnetafizica vulcanesciana prin schitarea relatiilor pe care el le intretine cu alte concepte ale acestci gandiri, precum si prin indicarea forrnala a intentionalitatii structurilor in care el isi gase$tc originea in structura sufletului romanesc. Astfel vom da seama provizoriu atat de orizontul de sernnificatii specific conceptului de vreme, precum si de fntalnirile orizontale pe care acest concept le are cu alte concepte-cheie ale metafizicii vulcanesciene.

2. Fiinta ca intreg si vremea ' '

Mircea Vulcanescu ne propune o dubla perspectiva din punct de vcdere calitativ asupra existentei. Pe de o parte. avem de-a face cu existenta din punctul de vedere al intregului si, pe de alta parte, avem de-a face cu existents din punctul de vedere al partilor". Din primul punct de vedere, avem de-a face cu vrernea si cu lurnea, pe cand, din al doilea punct de vedere, avem de-a face cu insul si cu

ibidem, p. 1020.

T TERM EN EUTICA IDEII DE r1 LOSO FIE ROM AN EASCA 109

'intamplarea. Dar, aceste doua perspective se sustin doar din punctul de vedere al discursului ca fiind separate. in realitate, arnbele ,,tipuri de existenta" se intrepatrund $i se fundeaza reciproc. Insul este inclus m vreme si in lume si este tocmai factorul dinamic ce ofera acestor fenomene deschiderea. La prima vedere, existenta ca intreg pare a fi ,,una, bogata, statornica, dincolo de prefaceri, tare, vecinica, pururea la fel"6 iar ,,fiinta e rnultipla, slaba, nestatorruca. schimbatoare. trecatoare si amenintate de nimicire'". in csenta msa, nu avem de-a face cu o separare neta, opozabila, ci cu un complex sistem de relatii in care cele doua perspective asupra existentei ~i ofera una alteia mtemeiere.

Conceptul de ureme este gandit din punctul de vedere al fiintei ca 1ntreg $i este desernnata ca un ,,receptacol al firii". firea fiind definite ca ,, totalitatea fiintelor care urnplu timpul si spatiul cu fiinta lor"8. Dar, in acelasi timp, vremca este si o dimensiune a lumii, unpreuna cu conceptul de ,,loc". Astfel, ea este un ,,mijloc prin care se pot randui, aseza, situa fiintele'". De aceea, vrernea are, in primul rand o [unctie ordonatcare, ea ajuta la rostuirea fiintarilor pe lume si la configurarea orizontului lumii. ~1ai muJt decat atat, vremea nu este nimic altceva decat lumca in prefacere'", in evolutja ei dinamica.

A$a stand lucrurile, vremea nu are doar o singura dimensiune ordonatoare, asa cum este gandit timpul in filosofia traditionala. ci are si una locativa. Ea nu este doar un sir infinit de atomi de timp, numiti clipe, in Iunctie de care s-ar putea ordona evenirnentele m mod liniar. Din contra, pe langa lungime, ea are $i ceea ce Mircea vulcanescu nurneste volum sau grosime a uremii", Ceea ce da grosime vremii este Iaptul ca fiecare existenta in parte din cadrul firii ~i are propriul fir destinal specific. Drept urrnare, in_treaga fire in vreme este forrnata dintr-o colectie de astfel de destine individuale, adunate laolalta, care se intalnesc

' reciproc si se intersecteaza in_tr-o vasta retea destinala. Astfel, in aceasta retca contcaza si relatiile dintre firele individuale, fiecare dintre ele este definit de numarul de ,,mtfilniri destinale" pe care le are cu alte fire destinale, de o ,,textura de relatii" mai mult sau mai putin groasa sau perrneabila. Or, aceasta adunare-

Ibidem. Ibidem.

8 lbidem, p. 1021. fbide111.

10 ioidein, p. 102.,. 11 lbide111.

HERMENEUT!CA !DEil DE FILOSOFIT'. ROMANEASCA

CONCEPTUL DE VREMf-: l,A Mll{U::A VULCA.NESCU

laolalta de fire destinate, ce ofera vremii grosime ii ofera, totodata. :;,i cuprins". Vrernca nu se mai infatiscaza ca o axa unidirectionala, ci este o tesaturfi care

' ' ' , adaposteste toate existcntele din lume, le invaluic si le ocroteste.

De aceea, fiecare fiintare in parte este prinsa ~i tinuta in aceasta retea de fire destinale, in care fiecare lucru are vremea ~i rostul sau. Astfel, in masura in care adaposteste, vremea ofera chiar posibilitatea de manifcstare fiecarei fiintari, Niciun lucru nu se poate manifesta f5ra a fl inclus in ea, fara a se pelrece pe lume. De aceea, pe masura ce lasa sa sc manifeste lucrurile, vremea are, ID acelasi timp, o functic de dezvaluire. Cu alte cuvinte, ea face posibile ceea ce Mircea Vulcanescu numeste ,,scmnele vremii". Aceste scmne au un caracter de pre-vestire ~i prc-vedere prin care intregul orizont de semnificatii care este lumea rnpiHa orientate. Modul 1n care aceasta ordine a vremii poate fi dezvaluita omului si ,,citita" de acesta este problematic, insa vom reusi sa-l schitarn provizoriu in ultima sectiune a eseului.

Pentru moment, putern 1nsa observa faptul ca posibilitatea de a dezvalui prin invaluirea adapostitoare a ficcarei existente face vremea sa poata prefigu ra ~i restructura la fiecare pas optiunile ornului in lume. Acel ceva catre care orienteaza vremea este ceea ce lcaga o scric de fire destinale de o anumita directie, astfel incat destinu 1 lor comun sa poata deveni vizibil ca un reper pentru ins. In acest mod, vremea se mfati:;,eaza ca un orizont de posibilitati ce rostuieste, orienteaza si adaposteste fiintarile in lume, oferind, in acelasi limp, o intelegere insului aflat in lume.

Dar, daca este o tesatura de fire dcstinale cc rostuieste, am putea crede ca vremea este data odata pcntru totdcauna, Astfcl, se pune problema gradului de libertate ce este permis de accasta pre-intelegere a orizontului mundan oferita de vreme. Mircea Vulcanescu recunoaste ca avcm de-a face si cu un ,,anumit grad de libertate" care face ca nu toate lucrurilc sa vina la vrcme, ci sa irnpuna o asiepiare>. Astfel, asteptarca cstc situarea cxistentiala pe care insul o are in raport cu propria sa soarta, asa cum cautarca cste situarca existcntiala pc care cl o arc in raport cu propriul sau rost. In cadrul astcptarii ~i cautarii, omul i~i poatc gasi rostul destinal in lume ~i poatc prc-vcdca ~i intclcge oricntarca optiunilor sale cxistcntialc.

Asadar, dupa cum am observat pana ID acest moment, vremea privcstc fclul de a fi al fiintarilor ~i adaposteste in sine toatc modurilc de manifcstarc ale acestora. De aceca, din punctul de vcdcrc al vrcrnii, faptul de a fi nu cstc

12 Ibidem. D Ibidem, p. 1022.

HEl{MI\Nl·:UTICA IIJl::11 IJE FILOSOFIE ROMi\NEASCi\ 111

important, iar ordinar:a fiintarilor si impartirea vremii nu are criteriul prezcntei drept fir conducator. Tntre vreme si vecinicie" nu este difcrenta cantitativa si tocmai din aceasta cauza ceea ce este vesnic nu este ,,fara inceput si fara sfarsit" sau etern, in scnsul cu care avem de-a face in filosofia occidentala.

De aceea, tesatura vrernii, ,.nu se desira nurnai f5.ra sfarsit, ci se si implineste'i". Implinirea vremii marcheaza. astfel, un £el de prag de trccere de la care pomind, vrernea se ofera sprc a fi perccputa intr-un alt mod. Nu avem de-a face cu nesfarsirea vrernii caracteristica gandirii filosoficc europene. ci cu un alt mod in care cste data vremea. Ccea ce estc vesnic, estc pentru totdeauna. Cu alte cuvinte, este vazut aici ca ,, timp" in care totul estc dat ,,dintr-o data", nu secvcntial. Astfel, vremea se ofera pe doua paliere. Pc de o partc, avem de-a face cu cxistenta insulu i ,,sub vrcme", asupra carcia ne vom opri in sectiunca urmatoare a articolului nostru si, pe de alta partc, avem de-a face cu vremea care curge ,,mtr-una", in scnsul concret al expresiei, anume, vrernca in unitatea ci originara, care nwaluie fiecare existcnVL

Astfel, ceea ce este pieritor. i$i are ,,vremca sa" si este adapostit pe toata durata existcntei sale de catre aceasta vreme. Ceea ce este, msa, nepieritor, experimenteaza vremea ca ,,tot-de-a-Lma", ca tes5.tura unitara originara, ca receptacol al tuturor existentelor. Vremea ca vcsnicie ,,nu e decat unilatea totului, nicidccum nesfarsitul lui"15. Accasta este o urmare a faptului ca intre ,,lumea de aici'' si ,,lumea de dincolo" nu este 11Lm hotar spatial, ci o calitatc a fiintei":". Cu altc cuvinte, nu avem de-a face cu o delimitare, ci cu un alt mod de acces. Ceea ce nu piere, ceea ce este vesnic, poate perccpe vremea (dimpreuna cu lumea) in toata unitatea sa. ,,Dincolo" nefiind un hotar spatial, aceste domenii se intrepatrund si sunt oarecum concurcnte. Vremea in unitatea lui "totdeamta" estc vremea din punctul de vedere al firii, 111 timp ce vremea ca ,,petrccere continua" este vremea vazuta din punctul de vederc al insului $i al lumii sale cu tot contextul de semnificativitate specific cc o caracterizeaza.

Cu altc cuvinte, avem de-a face cu doua paliere cxistentiale diferite, care insa nu privesc fiinta ca fapt-de-a-fi-aici- ca prczenta -, ci in calilate de £el de a fi. Astfel. celc ce au fost si cele ce vor fi pot avea, pentru omul romanesc. tot atata prezenta cat au si cele cu sunt de fata. Toate, intr-un fel, sunt, dar accentul cade acum pe felul lor de a fi, nu pe faptul de a fi. Lucrurilc ,,se petrec", ,,sc mtampl5."

t4 ibidem, p. 1023. 15 lbidern, p. 1029. 10 Ibidem, p. 1028.

112 TICA IDEIT llE rlLOSOPIE ROMi\NEASCA

CONCEl'llJI. DE VREMF. LA M!RCEA VlJI .CANESCU

9i intra 'in prezenta - ceea ce inseamna ca 11;,i modifies fclul de a fi intrandu-si 'in vreme si 'in rost. Oar ele nu dcvin, prin intrarea 'in lurnc, mai fiintatoare decat erau inainte. ,,lumea este plina, dar plina cu o trccere"17, iar aceasta ,,se desfasoara simultan pe planul de aici si pe planul vecinicici"18•

Dar, 'in aceasta :intrepatrundere dintre lumi, felul de a fi al lucrurilor variaza 'in functie de ,,palierul" existential pe care ne aflam. Pc de alta parte 'insa, la feluri de a fi diferite avem de-a face si cu moduri de acces diferite. De accca diferenta dintre cele doua lumi estc facuta de modul de constituire al acestor doua domenii, de un mod al perceptiei (in senul eel mai larg posibil) al insului in lume. De aceea, vremca insului este o vreme ,,contextualizata" de catre textura evenimcntelor istoricc la care el ia parte si de nivelul de fiinta specific. Spre deoscbire de temporalitatea intregului, de vrernea data in calitate de ,,totdeauna", ceea cc indivizii experimenteaza estc tocmai curgerea ca atare, petrecerea, fluxul. Motivul pentru acest lucru stain faptul ca, pentru ins, pozitionarea constiintei in fata fcnomenelor se face in prima instanta dinspre concret. Atunci cand luam searna de lume, noi avem, mai intfii, contact cu concrctul factic, si abia pe urma urcam pe palierul ontologic al firii. Astfcl, ceea ce observant in primf instanta este pctrecerea, 111tamplarea, intrarea 9i iesirea din fire.

Oar, felul de a fi dat al vremii pe palierul vesnicici este diferit. Constiinta nu se situeaza in mijlocul unei curgeri, care sa dea secventialitate vremii, ci vrcmea este data ,,'intr-una". Avem de-a face cu o cuprindere-laolalta a vremii 'in intrcgul ei si o intrc-vedere a intregii sale tesaturi care, la un nivel mai profund, face posibila descifrarea ,,semnclor vremii" despre care vorbea Mircea Vulcanescu, precum si pre-vederea 9i pre-vestirea ornului. Astfel, omul, intr-un fel, are acces la vcsnicie chiar daca este, in acelasi timp, ,,n1 voia intarnplarii". Cu alte cuvinte, puterea anticipatoarc a constiintei urnane are la baza puterea de intrevedere a acestci diferente de fire a fiintei care este, de fapt, 'in joc intro lumea ,,de aici" si cea ,,de dincolo".

A~a stand lucrurile, vremea ni se infati!;,eaza, inca de pe acum, en functie a constiintei. Cu alle cuvinte, ca 19i are originea in modul In care sufletul romanesc este, dupii Mircea Vulcanescu. construit si in mudul constiintei de a se raporta la fenomene, de a da seama de ele 9i de a le constitui. Am vazut ca 'in fenomenul vremii se prcsimte o preintelegcre a lumii. Dar, 'in acclasi timp, aceasta

1' Ibidem, P: 1028. is Ibidem.

HERMF.NF!TTTCA TDF.11 DE r1LOS0P1E ROM/\NEASCA 113

preintelegere estc data, intr-un anume fel, de structura individual-colectiva a sufletului nostru. De aceea, ,,locul" in care trebuie cautat mai departe este tocmai sufletul insului, impreuna cu structura sa complexa de ispite.

3. Fiinta ca parte ~i vremea

Dupa cum am vazut pan.a acum, lumea, in ceea ce priveste climensiunea vremii, este o functie a constiintei umane. intregul orizont temporal al lumii este constituit de catrc constiinta umana in functie de ceea ce Mircea Vu lcanescu numeste ,,schimbare de fire a fiintei"!". Prin urmare, cele ,,de dincolo" sunt altfel dccat cele de aici din simplul motiv ca noi nc pozitionarn altfcl fata de ele.

Ceea ce sta la baza acestei ,,schimbfui de fire a fiintci" nu cstc, insa, nimic altceva decat existents concrcta stabila din ganclirea metafizica romaneasca, adica insul. El este ,, legat de totalitatea existentei prin locul si timpul sau"20 si ,, vadeste o referinta organica a lui la ceea ce nu eel insusi (la lum.e si la vreme)"21. Cu alte cuvintc, cl vizcaza lumea si vrernea, tocmai pentru ca acestea constituie orizontul de scmnificatie in care el se pozi tioneaza de fiecare data intr-un fel sau altul. Intr-o astfel de vizare, el mereu se intoarce catre vreme si lume 9i se orienteaza dupa reperele ce-i sunt oferite aici.

Dar, in acelasi timp, insul, dupa Mircea Vulcanescu, este caracterizat $i de o arhitectura de ispite. Acestea sunt structuri ierarhicc ale ,,sufletului national" sau ale ,,neamului" care, intr-un anume fel, prefigureaza 9i orientcaza intrcgul orizont de semnificativitatc in care insul se afla in fiecare clipa. Aceasta structura de ispite "ingaduie oamenilor sa traiasca si sa inteleaga laolalta'"? si ,,se-nfati9eaza ca chemare">. Dar, 111 masura in care chearna si orienteaza in fiecare clipa sufletul national este o realitate deschisa al carui destin ,,se actualizeaza problematic pentru fiecare generatie si pentru fiecare om">'.

19 Ibidem, p. 1026. 211 Jbirle111, p. 1031. 21 Ibidem, p. 981. 22 Ibidem, p. 932. 23 Ibidem. 24 Tbidem, p. 934.

114 IIERMENl::UTICA !OF.II DE FILOSOF!E ROMANE/\SCA

CONCEPTUL DE VREMF. LI\ MIRCEA VULCANESClJ

Astfel, ca structura, aceasta este rcsimtita de fiecare dintre noi ca o serie de indernnuri sau imbolduri25• Estc vorba de ceva ce ne mlini1 de la spate catre anumite directii de actiune, catrc alegerea anumitor posibilitati in detrimentul altora etc. Mai mult dccat atat, structura de ispite a sufletului national este ,,reY.umatul latent al experientelor trecutului [ ... }, care caracteriY.eaza un suflet, care schimba un orizonl fizic si spiritual"26• Astfel, ceea ce ne 1.mpinge de la spate ciitre anumiie seturi de posiblitap este ceea ce se prezinta ca ,,rezumat latent al experientelor trccutului" si ceea ce ne orienteaza in orizontul de semnificativitate in care ne aflam.

Pe de alta parte, structura de ispite a suflctului national se manifcsta ~i printr-o ,,serie de tentatiuni'f". Elene atrag catre un anumit £el de a £ice ne cste strain. Asadar, ccea ce ne mana din spate, ne mana catre un ceva ce este resirntit de catre constiinta noastra ca tentatie. Accasta tentatic este, de fapt, o dorinta <le a fi intr-un anume £el nascuta dintr-o nevoie, dintr-un ,,sentiment de lipsa de actualitate"28, care se Jasa satisfacut doar printr-o ,,alunecare in directia felului de a fi al anumitor al tor popoare"29•

Astfel, structura de ispite a sufletului national sc manifests ca impingere ciiire anumite posibilitati striiine ce ne atrag iniru actualizarea orizoniului noslru de semnificativitate. In aceasta calitate, ea pre-figureaza un catre-ce spre care ne intreptam. indcmnati fiind de catre un rezumat al trecutului. In cadrul accstui proces ceea cc ia nastere este dipa prezenta, in sens destinal, ca clipa a orientarii problematicc in lume. Dar, din aceasta structure intentionala a ispitelor putcm vedea ca elc, intr-un anume £el, structureaza vremea.

De aceea, ne putcm referi la aceasta structure sufleteasca a insului ca la un fel de origine a vrcmii, de la care vrcrnea si lumea 'i~i capata gradul de nedeterminare <l.espre care vorbea Mircea Vulcanescu in contcxtul firii. Daca cxista o anumita libertatc in lume, daca nu toate lucrurile nu vin ,,la vremea lor", Ci, mai degraba, SC lasa asteptate, acest lucru se intampla pentru ca, la originea vremii, sta, in ultimo instanta, constiinta umana, A~a cum sufletul national este o realitate deschisa ce se actualizeaza in mod problematic pentru fiecare individ, cl este, in ulti ma instanta, si acel ceva ce,, vremuieste".

25 Tbide1n. 26 Ibidem, p. 962. 27 Ibidem, p. 961. 28 Ibidem, p. 962. 29 Ibidem.

HF.RMENF.UTTCA mF.11 DF. FII.OSOFIF. ROMANF.ASC:A 115

CORJ\:El-FLORI'J MORARU

in primul rand, ca fond preexistent fiedirui ins, el ofera insului includerea intr-un context istoric si intr-un popor. Astfcl, el prafigurcaza vremea si rostul acestuia, adica includerea sa m fire. Dar, pentru ca nu avem de-a face cu un concept inchis, ci cu o sinteza deschisa problematic pentru fiecarc, exista posiblitatca libertatii la nivel individual. Astfcl, asteptarea care mai devrerne ni s-a infati~at ca atitudine a insului in. Iata vremii i~i dezvaluie aici sensul concret de asteptare pregiititoare a unei chemiiri spre un Jet de aft strain.

Din pacatc msa, ganditorul roman nu analizeaza raportul dintre vreme ~i ispite in toata vastitatea lui. De aceea, rcconsrructia de fata nu ctre cum sa fie nici ea complete. Ease lasa 1nsa dezvoltata ~i elaborata astfel incat ajunga sa poata fi inclusa in contcxtul mai larg al metafizicii vulcanescienc.

4. Concluzii

Putem intrezari de pe acum o alta cheie de interpretare a metafizicii vulcancsciene. avandu-si originea in structura de ispite a sufletului national si bazandu-se pe rcconstructia fcnomenologica a raporturilor intretinutc de acestea cu alte concepte ale mctalizicii omului romanesc dezvoltata de Mircea Vulcanescu. De aceea, credem ca urmarirea unei astfel de directii de cercetare se poate vadi a £i roditoare si preferabila multora dintrc caile deja implementate in cultura romans din eel putin doua motive.

Primul motiv ar fi acela al apropierii de metoda abordata de filosoful roman. Mircea Vulcanescu a subliniat caracterul fenornenologic al intrcgului sau demers metafizic. Chiar daca acesta nu s-a concretizat intr-o tratare rnai elaborata, credem ca, prin urmarea unei metode similare, avem sanse mai bune de a surprinde cu mai mare fidelitate gandul sau originar. Astfel, chiar daca vom avea de-a face cu o reconstructic, datorita metodei similare m.etodei originale de cercetare, avcm sansa de a nc apropia pe cat de mult posibil de gandul original.

Cel de-al doilea motiv este acela ca o abordare pe firul calauzitor al sufletului nations l ca structura ierarhica de ispite ar putea reconstrui gandirea metafizica a Jui Mircea Vulcanescu 1n intcgralitatea sa, unind toate categoriile de gandire ~i toate conceptele importante ale acesteia intr-un orizont de scmnificativitate mai larg. Printr-o astfel de reconstructie am putea face mai mult decat sa expunem conccptele gasite. Noi le-am integra intr-un intreg coerent si,

116 HFRMF.NFLT!CA !DEil DE HLOSOfll: RO:-tA.-.;l:ASC,\

CONCEPTUL DE VREME Li\ MIRCE/\ VULCANESCU

astfel, am putea da seama de metafizica omului romanesc ca intreg, nu doar de partile sale componente.

Bibliografie

BREAZU, R., ,,0 reconsiruciie a ontoiogiei uulcdnescicnc" in Ccrnica, V. (Coord.), Siudii de istorie a filosofiei romdnesti", vol. VII, Bucurcsti, Editura Acaderniei Romane, 2012.

DOBRE, M., GICA, V. M., DRAGO$, l'., Filosojia lui Mircea Vuldinescu, Pitesti, Paralela 45, 2011. VULCANESCU, M., Opere 1, Bucurcsti, Univers Enciclopedic, 2005.

HEl{MFNF.UTICA rosn DE FILOSOFIE ROMANEASCA 117